Blog de profesor

Copilaria e inima tuturor varstelor

12.03.2013 · Posted in De-ale mele

Ce frumoasa definitie da Lucian Blaga termenului “copilarie”! Cata profunzime, cat mister se regasesc in aceste cuvinte!
Cu siguranta, fiecare dintre noi isi aminteste cu drag de anii copilariei, de vremea in care era lipsit de griji, fiind ocrotit de parinti. Fiecare om se gandeste cu nostalgie la primavara vietii, moment in care a inmugurit pe acest pamant, urmand sa rodeasca frumos si sa lase amintire in urma sa cea mai de pret comoara: proprii copii.
Imi amintesc si eu cu emotie de vremea in care mama imi facea toate poftele, de momentele in care primeam mai mult decat ceream si in care eram inconjurata si protejata de o iubire fara margini. Abia acum realizez cat de mult am fost iubita si ingrijita, pentru ca grijile mele in copilarie erau altele: sa ma joc cat mai mult impreuna cu prietenele mele.
Tin minte ca erau o multime de jocuri pe care le jucam pe tapsanul din apropierea casei. In afara de acestea, ne placea sa ne caram jucariile dupa noi, sa facem schimb, avand astfel impresia ca avem ceva nou. Nu pot spune ca mi-a lipsit ceva in copilarie sau ca mi-as fi dorit ceva si nu am primit. Maica-mea imi cumpara mai mereu ceea ce imi doream, insa nici nu aveam posibilitatea sa vad prea multe. In oras ma lua destul de rar cu ea pentru ca, fiind mica, mai mult o incurcam la cumparaturi. Insa, cand facea marea greseala de a ma cara dupa ea, eram peste tot in centrul atentiei: in autobuz ma laudam cum imi beau cafeaua dimineata( desi doar maica-mea facea asta), iar prin oras ma ungeam din cap pana-n picioare de inghetata, ciocolata si, cel mai amuzant, salutam pe toata lumea( obisnuita ca la tara) si ma miram de ce nu mi se raspunde. Cand vedeam jucarii, nu ma lasam pana nu o convingeam pe mama, saraca, sa imi cumpere ce doream. Cu lacrimi si tipete am obtinut-o pe Nioka, o papusa mulatra cumparata de la basarabeni, pe Raluca, alta papusa care era defecta. Acest lucru nu a contat. Daca mi-am dorit-o, a trebuit sa lupt ca sa o obtin.
In copilarie aveam destule jucarii si nu doar pe cele pentru fete. Ba din contra, aveam o multime de pistoale: de cowboy, cu bile, capse, etc. Si masinile imi placeau la nebunie si tin minte ca aveam una destul de mare, in a carei remorca ma urcam, iar prietenii trageau de ata pe care i-o atasasem. Faptul ca aveam multe jucarii, a facut sa fiu invidiata de vecinele mele, care nu s-au lasat pana nu mi-au furat cateva dintre ele.
Nu, in copilarie nu mi-a lipsit nimic in afara de tatal pe care l-am pierdut la o varsta atat de frageda. Probabil ca mama incerca sa umple golul din sufletul meu, oferindu-mi tot ce imi doream. In acea vreme puteam face din orice un obiect cu care sa ma joc: din noroi faceam turte pe care le coceam pe o tabla, coseam papusi pe care le umpleam cu vata, dupa care le desenam nas, gura, ochi si le imbracam cu haine cusute tot de mine. Daca era seceta, improvizam o mica sceneta si ingropam o astfel de papusa la rascruce de drumuri ca sa vina cat mai repede ploaia. Din niste plante urat mirositoare ne confectionam cabanute si cate si mai cate nu faceam…
Privind in urma la anii ce-au trecut cu repeziciune, imi aduc aminte de copilul din mine, pe care il regasesc in pruncul pe care mi l-a trimis Dumnezeu. Cand ma uit la el, parca as privi intr-o oglinda in care, cu siguranta, regasesc cufarul cu cele mai frumoase amintiri.
Anii au trecut in zbor, iar jucariile de care beneficiaza copiii de astazi au devenit din ce in ce mai multe si mai performante. Vazand oferta atat de bogata, ma gandesc ca tare mi-ar fi placut si mie sa retraiesc copilaria si sa ma bucur de aceste noi jucarii. Mi-ar fi placut sa am un Mickey povestitorul pentru ca piticul meu e innebunit dupa el. Ar fi avut cine sa imi spuna povesti si, cu siguranta, l-as fi considerat un prieten de nadejde.
De asemenea, mi-ar fi placut sa am un bebelus si o trusa medicala, pentru ca visul meu in copilarie nu era acela de a deveni profesor, ci medic. Chiar incepusem sa citesc dintr-o carte numita “Medicina in familie”. Dar viata iti rezerva si surprize si nu regret alegerea facuta. Printre copii, am bucuria de a ma simti si eu copil, de a retrai cei mai frumosi ani, de a ma bucura vazand bucuria si inocenta din ochii lor…
Ce mi-as mai fi dorit in copilarie? Cu siguranta, un elicopter cu telecomanda. Primul cadou pe care i l-am facut sotului de Craciun a fost un asemenea elicopter ( de care m-am bucurat mai mult eu, evident).
Proaspata mamica fiind, deja am analizat oferta magazinelor, indeosebi cele online, si am cautat jucarii cat mai spectaculoase. Alaturi de baietelul meu, ma voi bucura din plin de acestea si ma va multumi  fericirea lui. Ma simt privilegiata ca, in calitate de mama, voi copilari din nou si voi redescoperi acea lume de miracole in care am trait candva. Voi redescoperi jocuri, jucarii, emotii uitate intr-un colt intunecat si umbrit de grijile de adult.

Leave a Reply