Blog de profesor

Toamna

01.05.2013 · Posted in creatii literare ale elevilor

Soarele nu ne mai zambeste. Norii de smoala au pus stapanire pe cer. Se mai zaresc doar cocorii ce se indeparteaza de noi. O ploaie de frunze tese haina ruginoasa a Toamnei. Deschid fereastra, o adiere imi mangaie fruntea. Pomii se leagana, jelesc dupa razele calduroase ale soarelui ce le scaldau ramurile. Mireasma florilor a disparut. Cosurile scot un fum negricios ce se inalta in aer si prinde a colinda prin vazduh. Codrul vuieste, plange dupa pasarele care il faceau fermecator. Un joc de culoare acoperea muntii. Mii de frunze se harjonesc in vazduh si apoi, obosite, cad pe pamant. E vremea cand doamna Toamna isi face aparitia.

Merii se bucura de vantul care le mangaie roadele. Furnicile se imbulzesc spre musuroaiele lor, caci toamna se apropie. Vantul incepe a se supara pe frunzele rosiatic-aurii, pe florile ce plang dupa soare. Lacrimi repezi curg pe pamant. Ce se intampla cu natura? Cine le va tine de urat pomilor? Vor sta singuri sub cerul de smoala sa se inchine la cer? Vor indurare de la zeita Toamna: “Te rugam sa ne cruti de urgie!” Se aud vuiete, tipete si racnetele vietuitoarelor. Zeita Toamna se infurie rau. Vine calare pe vartej, trasnind si trosnind. Ia in cale frunzele, florile, gazele, le arunca sus de tot, le intoarce, le-nvarteste, dar mult nu mai zaboveste si spune-n graba: “A venit vremea mea. Sa nu aud nicio vorba, nici o rugaminte, veti face cum vreau eu. Haina mea e ruginie, am pantofi din bumbacel, pe loc sa nu vad papadie ca se ridica in front.”

Asa e toamna: rea, haina, dar are si ceva bun: ne ofera mere rosii ca de foc, gutui galbene, pufoase, rupte din soare, struguri si legume. Dar e rece si haina cu sarmana natura, face prapad peste tot. Noi ne bucuram din plin de frunzele ruginii, de bruma racoroasa si de focul ce scanteie in vatra. Toamna e nemiloasa si ne alunga in casa.

Gina-Gabriela Sofronie

 

Leave a Reply