Blog de profesor

D-nii Goe si Ionel, la teatru …

12.23.2012 · Posted in creatii literare ale elevilor

Ca sa nu mai primeasca note proaste la scoala, la ora de romana, mamitica s-a hotarat sa il duca pe Goe la teatru. Inainte de plecare, ii admira costumul de marinar si ii potriveste palaria de paie. Pe cand coborau din trasura, cucoana o zareste pe madam Popescu, o mai veche cunostinta, care se apropia de peron intr-o alta trasura, insotita de Ionel, un baietel de vreo opt anisori, imbracat intr-o eleganta uniforma de maior de rosiori.

- Ce mai faci, madam Popescu? se intereseaza mamitica.

- Vai, draga, sotul meu a cumparat doua bilete pentru spectacolul de astazi, dar, cum el este ata de ocupat, n-a avut timp sa ma insoteasca, asa ca l-am luat pe Ionel cu mine. Parca puteam sa-l las pe dumnealui acasa? …

- Si eu tot pentru dumnealui am venit! – spune mamitica, aratand spre tanarul Goe. Stii, draga, pentru educatia lui …

Cele doua dame se grabesc sa ajunga la timp. La intrare insa, oarecare aglomeratie, asa ca doamnele mai intarzie pe peron sa mai schimbe cateva vorbe.

- Mamito, de ce nu intram, eu vreau sa intru in sala! spune Goe impacient.

- Intram acus, puisorule, spune cucoana, si-l saruta dulce. Uite ce-ti da mamitica, o ciucalata! Imparte-o cu Ionel!

Baietii, bucurosi, s-au retras cu ciucalata, in timp ce cucoanele s-au prins intr-o discutie aprinsa despre educatia copiilor lor. Goe a rupt ciucalata in doua bucati inegale. Pe cea mica i-a oferit-o lui Ionel.

- Nu! o vreau pe cealalta! tipa Ionel si s-a repezit la bucata mai mare de ciucalata din mana lui Goe.

Tot tragand ei de ciucalata, Goe se dezechilibreaza, se agata de Ionel ca sa-si mentina echilibrul, dar se prabusesc amandoi peste picioarele unor cucoane care se-ndreptau spre usa de la intrarea in teatru.

- Vai de mine! spun intr-un glas cucoanele, si alearga sa-i ridice pe cei doi. V-ati lovit, puisorilor? intreaba ele, aranjandu-le costumele lor elegante si sarutandu-i dulce, fara a baga in seama ce spuneau doamnele lovite in cazatura lor de cei doi tineri. Li s-a parut ca spuneau ceva de educatie, sau cam asa ceva … Nu, nu-si mai aduceau aminte …

- Nu, dar ciucalata … – spune Ionel, si arata cele doua bucati care zaceau in praful peronului.

Zambind cu multa intelegere, madam Popescu scoate din poseta doua ciucalate si inmaneaza fiecaruia cate una. Multumiti, tinerii desfac ambalajul si incep sa manance, uitandu-se pe furis unul la celalalt sa vada daca nu s-ar mai putea alege, eventual, cu inca o bucata din ciucalata celuilalt.

Intre timp, intrarea la teatru era libera, iar cucoanele au patruns in sala unde niste tineri amabili au fost sa se mute pe locurile ce le avea mamitica si Goe, lasand pe doamne si tinerii lor insotitori sa urmareasca impreuna spectacolul. Primul act incepuse de ceva vreme. In cateva randuri, spectatorii din jur au strigat catre cei doi sa nu mai vorbeasca tare, ca sa-i poata auzi pe actori.

- Mi-e cald! – striga Ionel, a carui tunica de maior de rosiori era incheiata pana la ultimul nasture de sub barbie.

- Mamito, mi-e sete! – spuse si Goe.

Cucoana scoate din poseta niste bani si ii da domnului Goe sa cumpere doua citronade de la bufetul din hol, pe langa care trecusera la intrare. Luand banii, cei doi au trecut peste picioarele spectatorilor care stateau pe locurile de la capatul randului de scaune, zbughind-o spre bufet de una dintre usile laterale.

Ajunsi pe culoarul destul de lung, cei doi s-au luat la intrecere care ajunge primul la bufet.

- Nu-i voie sa alergati pe culoar, micutilor! le spune un tanar peste care dadusera si marinarul, si maiorul, incat erau cat pe ce sa-l doboare.

- Ce treaba ai, uratule? ii arunca Goe in fuga. Si, dupa ce se mai stramba la uratul, isi continua alergarea.

Ionel se dovedi mai uite, era in frunte si, la un moment dat, a intors capul sa vada daca nu-l ajunge Goe din urma. Fara sa bage de seama, se-mpiedica si cade cat este de lung peste draperia uneia dintre ferestrele culoarului.  Goe il ajunge repede din urma, se opreste langa Ionel, privindu-l de sus si, razand in hohote, il intreaba batjocoritor, tragand de draperia din catifea a ferestrei:

- Ce-ai gasit aici?

Insa Ionel nu a mai apucat sa ii raspunda, fiindca draperia a cedat si a cazut peste cei doi tineri. Nemaivazand nimic, amandoi au intrat in panica, incepand sa zbiere:

- Ajutor! Ajutoor!! Cine a stins lumina? … Nu mai vedem nimic!! …

Cele doua cucoane, care se mai uitau din cand in cand la jocul actorilor, cufundate intr-o discutie aprinsa, aud  totusi tipetele celor doi si, presimtind parca ceva, ies pe culoar. Au vazut un grup de cateva persoane si, in mijlocul acestora, pe Goe si Ionel, care tocmai erau scosi de catre un plasator din mormanul de catifea, care cazuse peste ei, si care constata neplacut ca draperia era rupta, de la un capat la celalalt.

- Ce-ati patit puisorilor? intrebara cucoanele speriate. Plasatorul insa le arata cucoanelor draperia de catifea rupta si le cere sa achite costul lor, precum si manopera de la croitorie.

- Dar cu ce sunt de vina puisorii ca a cazut ditamai draperia peste ei? Mergeau doar la bufet sa-si cumpere citronada, zice madam Popescu.

- De ce alergau? Eu le-am spus ca nu e voie sa alerge pe culoar! zice cu pica uratul.

- Nu-i treaba dumitale! ce te-amesteci dumneata? zice mamitica uratului …

- Uite ce e, cucoana – zice plasatorul – trebuie sa platiti draperia si, pe deasupra, costul manoperei de la croitorie.

- Si pe deasupra? …

- Asa spune regulamentul: daca cineva provoaca o stricaciune, trebuie sa plateasca dauna. Daca refuza, chemam politiasa constate contraventia si sa intocmeasca proces-verbal! spuse plasatorul, facand doi pasi in spate, asteptand raspunsul damelor.

Cucoanele le aranjeaza uniformele puisorilor, ii intreaba daca le-a trecut sperietura si ii saruta dulce. N-au incotro, trebuie sa se hotarasca sa plateasca stricaciunea. Mamitica se intoarce catre plasator si da adresa de la biroul sotului, unde sa trimita nota de plata.

- Uite, vezi daca nu te astamperi? zice mamitica si-l zguduie de mana pe Goe.

- Mi-e cald! spune rastit Ionel catre madam Popescu. Vreau citronada!

- Si eu! sare Goe, uitand repede de admonestarea mamiticai.

Doamnele se indreapta cu puisorii catre bufet, unde nu se mai afla nici un client. Au comandat bautura atat de ravnita de cei doi tineri si, dupa ce si-au astamparat setea, au pornit-o cu totii spre casa. Din sala se auzeau ropotele de aplauze de la sfarsitul spectacolului …

Intalnire imaginara a personajelor lui Caragiale,

de Ioana Irimesei, clasa a VI-a

 

Leave a Reply