Blog de profesor

Mi-am despletit privirile pe mare

11.07.2012 · Posted in creatii literare ale elevilor

Într-o zi călduroasă de vară stăteam pe plaja goală, încălzită de soare şi priveam marea cea învolburată. Valurile ei se spărgeau de stâncile umede, scoţând parcă un strigăt de ajutor. Simţeam că aceasta vrea să îmi spună ceva. Culoarea apei era de un albastru intens. Priveam spre orizontul infinit, punctul în care cerul părea că se sărută cu marea.Aceasta era din ce în ce mai agitată.

În depărtare am zărit o corabie, care înfrunta din răsputeri furia mării. Din păcate nu a reuşit, scufundându-se într-un vârtej. În acel moment m-am panicat. O putere supranaturală mă paralizase. Glasul mării parcă mă chema la ea. Deodată, în apropiere am zărit ceva sclipind. Era un cufăr aurit care se apropia încet-încet de mine. Am reuşit să-l deschid , dar înăuntru nu am găsit nimic. Mă aşteptam să dau peste o comoară, aşa cum găseau vestiţii piraţi.

Am privit din nou corabia şi am observat câţiva oameni ce înotau disperaţi spre mal, încercâd să învingă marea furioasă, atât de furioasă, încât mă speria. Ei au ajuns la mal, epuizaţi, iar eu le-am spus despre cufărul pe care îl găsisem. Oamenii mi-au povestit despre legenda lui Poseidon. Acesta se enerva dacă cineva încerca să îi atingă cufărul magic, un cufăr în care nu se afla nimic, dar care putea să strângă apa din orice mare, ocean, baltă sau râu. Cine îl atingea, putea să controleze apa. Oare e adevărat? Până acum nu ştiu să mi se fi întâmplat să am control asupra apei.

A fost o zi stranie, care sper să nu se mai repete nicicând.

Cărăbuş Roxana, clasa a VII-a A

 

Leave a Reply