Blog de profesor

Tipatul mut

10.16.2012 · Posted in Din viata de zi cu zi

Iubesc toti copiii ca si cum ar fi ai mei si ii urasc pe cei care ii abandoneaza sau care nu le acorda toata atentia si grija pe care acestia o merita. Nu ii pot considera parinti pe cei care isi parasesc copiii in spitale sau, mai rau, pe langa tomberoane, neinteresandu-i de soarta micutilor fara vina,  de cei care nu au putut alege in care familie anume sa se nasca si care nu au putut hotari daca sa vina pe lume sau nu, a celor neajutorati. Consider ca nu merita sa aiba parte de bucuria de a aduce pe lume un copil, de acest dar pe care Dumnezeu l-a dat unora dintre noi.

Sunt atatea persoane care isi doresc cu ardoare un copil, care ar face orice ca sa aiba parte de unul si care sunt dispuse sa le ofere celor mici toata dragostea, intelegerea si atentia din lume, insa nu pot avea parte de aceasta binecuvantare. Pe de alta parte, sunt si persoane care isi bat joc de sufletele nevinovate pe care le aduc pe lume si pe care le abandoneaza imediat dupa nastere. Nu ii inteleg pe tatii iresponsabili, neinteresati de copiii pe care i-au conceput si nu ii consider mai putin vinovati decat mamele ce aleg sa renunte la copiii lor. Nu pot concepe ca un parinte sa nu fie impresionat de acea minune de om care i-a fost daruita, de ganguritul nevinovat, de fata mica si dulce a oricarui copil, de zambetul cald si plin de satisfactie al micutilor stransi puternic la piept de cei mari, in bratele carora se simt ocrotiti sau de plansetul lor sfasietor.

In Romania, din ce in ce mai multi copii sunt abandonati in institutiile statului, iar unii dintre ei nu pot avea sansa de a fi crescuti in sanul unei familii normale, ce isi doreste sa adopte un copil, pentru simplul fapt ca parintii nu sunt de acord cu adoptia. Acestia isi abandoneaza copiii inca de la nastere, dar au dreptul sa hotarasca viitorul micutilor. Acest lucru mi se pare strigator la cer! Daca parintele biologic al unui copil lasat in orfelinat nu este de acord ca acesta sa fie adoptat, copilul este condamnat sa ramana pana la majorat in acel loc, urmand ca, dupa implinirea varstei de 18 ani, sa se descurce singur. Consider ca cei care isi abandoneaza copiii nu trebuie sa mai aiba nici un drept asupra lor!

Sectia de recuperare pediatrica Sfanta Maria din Iasi are in ocrotire aproximativ 50 de copii cu varste cuprinse intre o luna si doi ani, copii abandonati de catre mamele lor in spital. Centrul de ingrijire se afla in spatele Maternitatii Elena Doamna (pe strada care face legatura intre Intersectia din Bucsinescu si Podul de Fier, este imediat dupa spalatoria auto). Acei copii nevinovati au fost uitati de catre parintii lor si lasati in grija statului. Au fost lipsiti de afectiunea unei mame, existenta lor fiind marcata pentru totdeauna, stiut fiind faptul ca, in aceasta perioada a dezvoltarii fiecaruia dintre noi, rolul parintelui este unul major. Nu au fost niciodata scosi in afara institutiei si nu s-au bucurat decat de atentia si afectiunea celor responsabili de ingrijirea lor.

Noi putem aduce o schimbare in viata lor si ii putem ajuta putin cate putin. Fac un apel catre toti cei care iubesc copiii, care sunt impresionati de soarta acestor micuti si care doresc sa ii ajute. Puteti dona diferite obiecte ca: pampers, jucarii, hainute noi sau second hand sau alte obiecte necesare copiilor cu varsta pana in doi ani. Dragi prietene, colege, simple cunostinte, dragi cititori ai blogului, puteti aduce o bucurie in viata acestor micuti. Obiectele care nu va mai sunt de folos si care poate nu mai au loc in casele dumneavostra ar putea fi necesare copiilor de la Sectia de recuperare pediatrica Sfanta Maria! Familiile care nu pot avea copii si care isi doresc sa adopte se pot interesa si de situatia acestor micuti. Unii dintre parinti au semnat actele pentru adoptie! Nu ezitati sa faceti o fapta buna pentru ca binele pe care il faceti se va intoarce candva inzecit asupra dumneavoastra si a familiei.

Imi doresc ca mesajul meu sa ajunga la cat mai multe persoane cu suflet mare, persoane care vor dori sa se implice. As vrea sa cunosc acesti copii si sa ii strang in brate, chiar daca nu voi putea lua niciodata locul parintilor lor. Nu cred ca poate fi cineva indiferent fata de soarta lor si ca, dupa ce ii va vedea, nu se va indragosti de ei si va dori sa ii ia acasa.

Dumneavostra puteti auzi tipatul lor mut? Daca da, implicati-va!

Pentru a-i ajuta pe micuti, ma puteti contacta pe adresa de mail(sectiunea contact), puteti lasa un comentariu la acest articol sau puteti lua legatura cu persoanele responsabile de ingrijirea micutilor:

Anca Craciun (0749067014)
Alexandra Parnic (0753856441)
Irimiea Adrian (0756646441)
Olaru Alina (0745557985)
Dr. Diana Padure (0745831521)

Un reportaj difuzat pe protv despre situatia lor gasiti aici.

 

2 Responses to “Tipatul mut”

  1. Ieri, cand am dat peste aceasta fotografie pe facebook, am plans si eu cateva zeci de minute bune fara sa ma pot controla. Si azi cand am revazut-o m-a apucat iar plansul. Cand te uiti in ochii acestui copilas cuvintele sunt de prisos. Am inteles ca au mare nevoie de pampersi, persoana care se ocupa de strangerea ajutoarelor a spus ca atunci cand a fost si i-a vizitat erau infasurati in multe pelinci. De ce multe, nu stiu, probabil ca sa nu treaca si sa ude patutul in care isi petrec TOT timpul. Asa ca pentru fetele care sunt din Iasi, daca vreti si aveti cu ce, puteti ajuta. Bine, situatia e absolut valabila pentru oricare oras din Romania.

    • calliope22 says:

      Da, intentionez sa ii vizitez si eu si am vorbit deja cu o prietena care are bebe sa le doneze cateva hainute. In plus, mai am si eu cateva.

Leave a Reply