Blog de profesor

Aventuri in Delta Dunarii

08.29.2012 · Posted in Din viata de zi cu zi

Luna aceasta mi-am indeplinit un vis, acela de a ajunge in Delta Dunarii. Dupa ani intregi in care am visat doar ca voi merge cu vaporasul prin delta, norocul mi-a suras si am ajuns, in sfarsit, acolo unde mi-am dorit.

Ca orice persoana care urmeaza sa petreaca ceva timp intr-o alta zona, am cautat informatii despre cazare, obiectivele turistice din poza, despre transport si, nu in ultimul rand, despre costurile vacantei. Am ales sa ne cazam in Tulcea si sa mergem pana acolo cu autocarul. Acesta s-a dovedit a fi mai mult o combinatie intre microbuz si autocar, insa nu ne-am mai plans. Urma sa ajungem in delta. Pe 10 august am pornit din Iasi catre Tulcea. Drumul a fost destul de lung si obositor, mai ales ca nu s-a facut popas pana acolo. Ajunsi la Galati, am trecut Dunarea cu bacul, acest lucru reprezentand o alta experienta noua pentru mine.

In Tulcea ne-am cazat la pensiunea Nicol, care se afla cam la 1,5 km de autogara. Camera in care am stat a fost ok, dotata cu doua paturi, dulap, noptiera, oglinda, niste dulapioare, tv, baie cu dus, aer conditionat si, foarte important, plasa pentru tantari. Toti cei care au auzit ca merg in delta m-au avertizat in legatura cu tantarii, dar eu nu am vazut niciunul. Poate plecasera ei in vacanta in alta localitate sau eram eu prea entuziasmata. In prima zi de Tulcea nu am reusit sa facem mare lucru pentru ca am ajuns la pensiune in jur de ora 18:30. Morti de foame, am facut o comanda la o pizzerie din oras si in 20 de minute am primit 3 pizza aburinde si delicioase(la doua cumparate a treia era gratuita). Dupa ce ne-am alimentat, am pornit la o plimbare in orasel. Stiam deja ca pensiunea se afla in apropierea Lacului Ciuperca pentru ca gasiseram detalii, dar si harta orasului, pe internet. Ceea ce nu stiam, era ca lacul respectiv este minunat, inconjurat de un parc frumos amenajat, cu o plaja micuta, dar bine ingrijita, cu loc special pentru inchiriat barci si hidrobiciclete, cu fantani arteziene in mijlocul lui, amenajate cu tot felul de luminite ce se aprind cand noaptea se lasa. Am mers si pe faleza pentru a cauta detalii despre eventualele excursii ce se organizeaza in delta. Am notat numerele de telefon care ne interesau si ne-am intors obositi la pensiune.

A doua zi am pornit spre faleza pentru a merge intr-o eventuala excursie. Am ajuns la 9 si 5 minute si vaporasul trebuia sa plece la 9, dar era inca acolo. Nu mai erau locuri, dar, din fericire, proprietarul a acceptat sa mergem si noi, spunandu-ne ca alte doua persoane au renuntat in ultimul moment la excursie. Mai tarziu aveam sa aflam ca barca respectiva avea o capacitate de maximum 12 persoane, iar noi eram 14. Nu mai conta insa. Aveam sa vizitam minunata delta. Vantul puternic si vremea nu tocmai prietenoasa m-au facut sa scot din rucsacul bine echipat, atat un hanorac, cat si o vesta grosuta. Sotul mi-a multumit ca am luat si rucsacul lui. In ciuda frigului, am facut o multime de fotografii si ne-am distrat pe cinste alaturi de ceilalti colegi ai nostri: romani, francezi, italieni si spanioli. Am mers undeva dincolo de Mila 23, la o pensiune la care am servit un pranz pescaresc, scump ce-i drept, la 45 ron/persoana. Am mancat pentru prima data bors de peste si chiar mi-a placut. La intoarcere, am mers pe canalele deltei, am vazut mai multe lacuri din zona, am vizitat rezervatia de pelicani si am oprit pe unul dintre canale pentru ca sotul si alte trei persoane sa faca o baie in delta. Minunata experienta pentru ei. Chiar mi-a parut rau ca nu stiu sa inot. Din rucsacul magic am scos pantalonii trei sferturi si un tricou pentru ca se incalzese prea tare afara. Mai tarziu. ne-am delectat privirea cu imaginea apusului coborat pe Lacul Nebunul si am continuat drumul spre Tulcea, impliniti si bucurosi.

A treia zi, din cauza vremii mai reci si a norilor de pe cer, am hotarat sa ramanem in oras si sa vizitam acvariul din Tulcea. Am petrecut mai bine de o ora acolo. Am gasit multe informatii despre delta, despre obiceiurile de acolo, despre prepararea ciorbei de peste si am vazut multe specii de pesti. Unii semanau cu cei din Mica Sirena. Am vazut chiar si un pui de rechin. Pretul biletului este de 15 lei, iar taxa foto de 20 de lei. La intoarcere, ne-a prins o ploita de vara. Seara am iesit sa mancam la restaurantul Ciuperca pe care vi-l recomand cu mult drag. Preturile sunt destul de mici si mancarea foarte buna. Ca sa va convingeti ca am dreptate, va pot spune ca am dat pe o ciorba de vacuta 6 lei, cu ardei iute inclus. Smantana a costat 2 lei. Deci, in total, 8 lei. Portia a fost generoasa. In Iasi o cumparam cu 9-10 lei, fara ardei si smantana. Pana la lasarea serii ne-am mai plimbat prin oras si pe faleza, cautand informatii despre transportul dinspre Tulcea spre Sulina. Din pacate, nu am gasit nimic spre Gura Portitei, loc pe care imi doream tare mult sa il vizitez, si am ales Sulina. Tipic noua, am hotarat sa sunam a doua zi la cei care se ocupa de transportul Tulcea-Sulina si retur, si anume naverapide.ro Nava urma sa plece a doua zi la ora 10.

Luni, a patra zi, ne-am trezit dis-de-dimineata si ne-am bucurat cand am vazut ca norii disparusera ca prin minune si soarele isi facuse aparitia pe cer, prevestind o vreme numai buna pentru mers la Sulina. Am sunat de la 7 jumatate pentru rezervari, dar nu ne-a raspuns nimeni. Asadar, am incercat din nou pe la ora 8. Ne-a raspuns o doamna amabila care ne-a spus ca nu mai sunt locuri si ca rezervarile se fac cu destul de mult timp inainte, dar ca e bine sa venim la 10 in locul de unde pleaca nava pentru ca e posibil sa mai fie persoane care nu se prezinta sa ridice biletele, desi au facut rezervare. Ne-am gandit sa riscam, dar ramaseseram fara bani. Totusi, aveam 100 euro in portofel. Am dat intai fuga la banca si, imediat dupa deschidere, am schimbat euro in lei, apoi am fugit pe faleza. Am avut din nou noroc si am gasit doua locuri libere, chiar daca acestea erau pe o canapea, aproape de zona in care se depozitau bagajele in nava. Pana la Sulina am facut doar o ora si 20 de minute. Nu degeaba nava se numeste “rapida”. Ajunsi la Sulina, am cautat un magazin cu costume de baie, ca sa ma pregatesc cat de cat de plaja. Dupa ce am achizitionat cele necesare, am luat un microbuz spre plaja, unde am ajuns in 10 minute. Pretul biletului este de 1,5 lei, iar microbuzele circula din 10 in 10 minute. Plaja mi-a placut la nebunie. Nu erau multi turisti, apa era curata, vremea era buna pentru plaja, dar cam inselatoare. Aveam impresia ca e un pic inorat, dar m-am ales cu o insolatie de toata frumusetea, mai ales ca am stat la plaja intre orele 12:00-16:00 si am folosit crema pentru bebelusi(fara protectie solara). Inconstienti! Sa nu faceti si voi ca noi!  Seara ne-am intors spre Tulcea, la pensiunea noastra ce ne-a devenit casa pentru cateva zile. Sotul m-a uns cu iaurt din cap pana-n picioare, iar eu am urlat cat am putut de tare, pentru ca ma dureau pielea si carnea ingrozitor.

A cincea zi am stat mai mult in casa pentru ca expunerea la soare a avut un pret destul de mare. Ne propuseseram sa mergem in Sarichioi, sa vorbim cu pescarii de acolo si, poate, sa ne plimbam cu barcile acestora. Insa, n-a fost sa fie…Dupa-amiaza am sunat la agentia din Tulcea, pentru rezervari de bilete Tulcea-Iasi. Acesta reprezinta punctul culminant al calatoriei noastre. Surpriza a fost ca in autocar sa nu mai fie locuri libere. Disperati(trebuia sa ne intoarcem neaparat pe 15 august in Iasi), am mers la autogara, unde doamna care raspunsese la telefon ne-a spus acelasi lucru. Am stat vreo jumatate de ora prin autogara, cautand solutii. Ne gandeam chiar sa luam bilete pentru Focsani si de acolo sa mergem spre Iasi. Insa nu era usor. Cand cerul parca ne cazuse in cap, cu 20 de minute inainte de termenul limita de a cumpara bilete pentru rezervari, a aparut o doamna pe care am auzit-o spunandu-le celor de la agentie ca are niste bilete spre Iasi, dar ca nu mai poate pleca pe 15. Nici nu va imaginati cum am tabarat ca vulturii pe biata femeie, care nu intelegea ce vrem. Am cumparat doua bilete de la ea, fiind in culmea fericirii toti trei: noi pentru ca am reusit sa intram in posesia biletelor, doamna pentru ca isi recuperase o parte din bani. Al treilea bilet l-a vandut chiar in ziua plecarii, deci si-a recuperat in totalitate banii. Noroc chior pe capul nostru! In culmea fericirii, am mers catre Lacul Ciuperca, sa ne dam cu hidrobicicleta. Am avut ceva emotii, dar mi-au trecut repede si chiar mi-a parut rau ca nu am mai putut inchiria si o barca. Nu se mai inchiriau pentru ca era destul de tarziu. In drum spre casa ne-am oprit si pe la restaurantul Ciuperca, unde am mancat bine. Seara ne-am odihnit si am facut bagajele pentru plecare.

Miercuri, in a sasea zi, am pornit cu autobuzul spre autogara. Nu a fost nevoie de taxi. Statia de autobuze era chiar in fata pensiunii noastre, iar automatul de bilete, tot acolo. Pentru cine e interesat, costul unui bilet cu doua calatorii este de 4 lei in Tulcea. Bilete cu o calatorie nu am vazut sa elibereze automatul respectiv si nici nu am vazut la ceilati calatori. Cu regret, am pornit spre Iasi, incheind expeditia noastra in Delta Dunarii. Cu siguranta, ne vom mai intoarce acolo. E un loc ce merita vizitat si explorat pana in cele mai mici colturi. Ne-am propus ca data viitoare cand vom mai merge in delta sa ne cazam in Sulina. Acolo gasim si mare si delta, iar excursiile din Sulina costa foarte putin(20-30 lei) fata de cat am dat noi pe excursia in delta, pornind din Tulcea(90 de lei de persoana). Vreau neaparat sa vizitez si Gura Portitei, locul de varsare al Dunarii in Marea Neagra, satul de pescari Sarichioi si multe altele.

Sper sa aveti rabdare si sa cititi in intregime articolul. Cu siguranta, e folositor pentru cei care intentioneaza sa viziteze zona deltei, dar si pentru ceilalti care cauta o destinatie turistica.

Cu acest articol particip la concursul organizat de Blogawards in colaborare cu Blogatu. Va invit sa trageti cu ochiul si la fotografiile mele. Sunt minunate, iar Delta Dunarii e o zona mirifica!

 

 

 

Leave a Reply