Blog de profesor

Excursie Durau-iulie 2012

07.28.2012 · Posted in Şcoala Dumeşti

Pentru a marca si sfarsitul acestui an scolar, am hotarat sa organizez impreuna cu elevii mei o excursie  de 3 zile la Durau. Si, ca si elevii de liceu sa aiba posibilitatea sa participe, am asteptat ca acestia sa termine  perioada de practica. Nu de alta, dar era mai dificil sa ii rapesc de la scoala in timpul saptamanii.

S-au adunat 12 copilasi dornici de cateva zile de relaxare(a se citi de distractie), o profesoara simpatica(adica eu), sotul(pasionat si el de calatorii) si inca doi prieteni. Am ales sa ne cazam la Cabana “La Titi”, recomandata de catre o colega de breasla, profesoara la Liteni. Pretul a fost unul decent(300 lei pe noapte). Ne-am deplasat cu un microbuz inchiriat, dotat cu aer conditionat.

Ne-am oprit la Pascani, in Lidl, pentru a face cateva cumparaturi. De la “cateva” cumparaturi am ajuns la “numeroase”, depasind bugetul. Mai trecusem inainte de excursie si prin Kaufland si piata, tot pentru “putine” cumparaturi. Dar amanuntele acestea nu mai contau, pentru ca eram cu totii pregatiti de distractie.

Ajunsi la cabana, am fost impresionati de priveliste. Cabana “La Titi” se afla undeva mai sus fata de restul pensiunilor din statiunea Durau. Este ferita de forfota, in mijlocul naturii, exact asa cum imi place mie. Nu va imaginati ca se afla izolata in munti, doar ca mai ai de mers aproximativ 10 minute din centrul statiunii pana la ea. Cabana arata destul de bine. Este din lemn, iar la etaj sunt 3 camere cu paturi duble(pot spune ca incap si 3-4 persoane pe ele pentru ca sunt imense) si un hol in care se afla o canapea mare. Aceasta se poate intinde si mai pot dormi acolo vreo patru persoane. Copiii mei s-au batut pentru locurile de pe hol. Au ajuns sa doarma cate unul-doi in camera si restul pe hol…De ce? Simplu: ca sa poata face cat mai multe nazbatii. In plus, acolo era si locul de intalnire al tuturor, loc in care jucau carti, table, etc.In una dintre camerele de sus exista un televizor. A doua zi, proprietarul ne-a mai adus inca unul, pe care l-am montat tot intr-o camera de la etaj.

La parter se afla o baie, o bucatarie si o sufragerie imensa. Si in sufragerie exista TV. Cabana e mobilata si utilata. Veti gasi acolo si cuptor cu microunde, aragaz, masina de spalat, dar si ulei, zahar, etc. De fapt, acolo veti gasi tot ceea ce aveti nevoie. In curte se afla un foisor, unde noi am luat masa, o fantana si doua gratare. Lemne pentru foc gasiti acolo. Apa calda e asigurata de un boiler cu o capacitate de 90 l. Per total, am fost multumiti de cazare.

In prima zi ne-am instalat confortabil, apoi am plecat spre centrul statiunii. Am vizitat Manastirea Durau si magazinele din zona(nu am scapat de asta). Ne-am cumparat gogosele cu sirop de fructe de padure de la maicute, am cumparat pizza, mici pentru gratar, ne-am mai plimbat si ne-am intors la pensiune, unde am pregatit masa: pulpe, mici, frigarui si ciuperci pe gratar. Inainte sa plecam in statiune gatisem si pastai cu mamaliguta si mujdei.

A doua zi am plecat in drumetie pe munte. Intai am urcat pana la Cabana Fanatanele. Poate ca e impropriu spus ca am urcat. Mai potrivit e sa spun ca am alergat dupa copii, care aveau o energie de nedescris. Eu mai aveam putin si imi dadeam duhul. Cand am ajuns la cabana, am crezut ca am renascut. Mirata am fost sa vad ca si strumfii erau obositi. Ma tot rugau sa ne intoarcem la cabana. Dar, avand in vedere ca in noaptea de dinainte de drumetie nu am putut inchide un ochi din cauza lor, din cauza sotiilor pe care le-au pus la cale, m-am gandit sa ii obosesc bine. Asadar, de la Fantanele, am pornit spre Cascada Duruitoarea. De data aceasta, ca sa nu mai alerg dupa pici, am trecut eu in fata si ceilalti au mers in ritmul meu, neavand voie sa ma depaseasca. Datorita acestui aspect, drumul de la Fantanele la Duruitoarea mi s-a parut o binecuvantare. In drum spre cascada, am mancat toata zmeura ce ne-a iesit in cale, riscand sa ne duelam cu Mos Martin. Am gasit si o vizuina destul de mare, care ne-a dat fiori, imaginandu-ne cu totii ce fiara poate locui acolo…

Ajunsi la Duruitoarea, am luat o binemeritata pauza de circa 30 de minute. Am mancat, am facut poze si ne-am odihnit, pentru ca drumul de intoarcere avea sa fie mai greu. Mai greu a fost pentru mine, pentru ca au inceput sa ma bata papucii, special cumparati pentru drumetii montane(bocanci). Eu am fost cea care i-a batut la cap pe copii sa isi ia bocanci pe munte (bine ca nu m-au ascultat) si tot eu aveam sa fiu cea care va suferi din cauza acestor sfaturi. Pe la jumatatea drumul de intoarcere am avut impresia ca imi voi pierde un picior. Atat de tare ma durea. Am renuntat la bocanci si am parcurs restul de drum in sosete(cate doua pentru fiecare picior-o pereche am imprumutat-o de la sot si au fost de mare ajutor, chiar daca nu miroseau tocmai a Dolce&Gabana). Acum ma amuz pe seama acestor amintiri si mi se pare ceva inedit. Chiar si prin statiune am mers in sosete, refuzand sa mai vad in fata ochilor faimosii mei bocanci. Am dat atacul din nou la unul dintre magazine(pe care il mai pradasem si dimineata), unde am stat mai bine de jumatate de ora. Ajunsi la cabana, oboseala a disparut ca prin farmece. Am facut din nou gratar, dar si cartofi prajiti, carnaciori si salata de rosii. Dupa masa a urmat petrecerea. Copiii au cantat si au dansat afara. Am uitat sa mentionez ca la cabana am gasit si o super combina muzicala. Oboseala acumulata in timpul zilei si-a spus oarecum cuvantul si copiii nu au mai adormit la 5 dimineata, ci la 3…

Cea de-a treia zi, pana pe la ora 16:00, ne-am petrecut-o tot la cabana. Am gatit omleta cu carnaciori, legume si cascaval la cuptor, pilaf cu legume si am fiert si vreo 30 de oua care, spre mirarea mea, s-au mancat. In drum spre Iasi, ne-am oprit la Zimbraria din Neamt si am mai achizitionat suveniruri de la chioscurile amplasate la intrarea in gradina zoologica. Pe la ora 19:00 am ajuns in Dumesti, epuizati, dar multumiti. Speram sa mai repetam aventura, dar la iarna. Atunci am promis ca vom merge la domnul Titi cu sanii si saci, ca sa testam “partia” din apropierea cabanei. Mi-au trebuit vreo 3 zile de somn ca sa imi revin, dupa ce m-am intors din excursie, insa pot spune ca sunt pregatita pentru o noua provocare…

Daca vreti sa vedeti mai multe fotografii din excursia de la Durau, dati click aici!

Leave a Reply