Blog de profesor

O Dacie aventuroasa

04.23.2012 · Posted in Concurs

Imi aduc aminte cu drag, dar si cu mare emotie, de o patanie prin care am trecut in urma cu vreo 5 ani. Era iarna si, impreuna cu prietenul meu, am hotarat sa dam dam o fuga pana la tara, ca sa imi vizitez mama.

Ninsese destul de mult in ultimele zile anterioare plecarii noastre si ne imaginam ca in localitatea mea va fi destul de greu sa circulam, mai ales pentru ca trebuia sa urcam un deal pe un drum destul de abrupt si dificil iarna. Dar, cand imi intra ceva in cap, cu greu reuseste cineva sa ma convinga sa nu fac ceea ce vreau. Ca de obicei, prietenul meu nu a reusit sa ma faca sa ma razgandesc. Asadar, am pornit la drum. Masina pe care o conducea era o Dacie 1310 destul de veche, pe care  o cumparase de la unul dintre profesorii lui de la facultate. Insa fusese bine intretinuta,avea cateva piese auto noi,  iar partenerul meu tinea la ea ca la ochii din cap, avand in vedere ca ne ajuta sa ne deplasam acolo unde aveam nevoie si cand aveam nevoie, nedepinzand de mijloacele de transport in comun. A pornit cu greu, afara fiind o vreme geroasa. Dar important era ca a pornit…

Drumul a fost lipsit de peripetii pana la intrarea in satul Banu. Ajunsi in apropiere, am zarit cateva masini blocate pe drumul ce trecea peste dealul despre care scriam mai devreme, iar un Logan gri alunecase in santul adanc. Apropiindu-ne, am observat ca proprietarul suna disperat pe cineva care ar putea sa il ajute. Alte persoane care se incumetasera sa vina la Dumesti coborau cu prudenta dealul de la Banu, asta dupa ce reusisera sa urce doar cativa metri. Am oprit la baza dealului pentru a ne hotari ce e de facut. Desi primiseram toate semnele posibile ca ar fi mai indicat sa ne intoarcem, am insistat sa urcam dealul si sa ajungem la Dumesti. Prietenul a cedat rugamintilor mele. Astfel, am incercat sa urcam. Cativa oameni adunati pe marginea drumului ranjeau, neincrezatori in reusita noastra. Pana la urma, masini mai bune decat a noastra cedasera, retragandu-se in Iasi sau alunecand in sant. Aveam cateva emotii, dar nu lasam ca ele sa se vada. Dupa cativa metri insa, rotile au inceput a patina, iar fundul masinii parea sa se deplaseze in toate directiile posibile. In acel moment eram convinsa ca vom ajunge in santul adanc de circa doi metri, ceea ce mi se parea o tragedie. Inapoi nu mai aveam cum sa dam pentru ca masina aluneca spre sant. Oamenii adunati pe margine ne-au sarit in ajutor si au impins Dacia noastra curajoasa pana ce aceasta a reusit sa porneasca si sa urce.Am mai avut cateva emotii pana am trecut de deal, dar am fost in culmea fericirii amandoi cand am reusit sa izbutim. Dacia noastra, asa cum era ea, reusise sa treaca de un obstacol dificil. Am ajuns la mama mea, insa nu am stat decat 5 minute pentru ca incepuse din nou sa ninga si nu stiam daca vom mai reusi sa plecam de acolo a doua zi. Ne-a intors spre Iasi in aceeasi seara si a trebuit sa mai trecem inca o data prin Banu, de data aceasta fiind nevoiti sa coboram cu mare precautie dealul buclucas. De atunci am renuntat la astfel de aventuri, ce pot deveni periculoase.

Cu acest articol particip la campania Blog Awards, ce are ca mare premiu o tableta Prestigio Mutipad. Si, daca detii un automobil, e bine de stiut ca “Lumea Auto iti face plinul lunar! Cumpara orice produs si esti inscris automat in campanie! Campania se deruleaza lunar si castigatorul este extras lunar pe data de 1 a fiecarei luni.”


Leave a Reply