Blog de profesor

Cum e percepută egalitatea de şanse rural-urban?

03.03.2012 · Posted in Şcoala Dumeşti

Trăim într-o ţară democratică, într-o societate modernă, vorbim adesea despre drepturile oamenilor şi că între aceştia trebuie să existe egalitate. Participăm la “n” cursuri de perfecţionare, în goana deja nebună după credite. Ne raportăm adesea la modele din Finlanda, Germania, pe care încercăm să le aplicăm şi în sistemul de învăţământ românesc, deşi nu există baza necesară lor şi avem nevoie de zeci de ani pentru a le implementa. Discuţiile de la cursurile de formare mi se par amuzante şi mă trimit cu gândul la teoria formelor fără fond a lui Titu Maiorescu şi la faptul că tot ce se doreşte a se făuri într-un viitor aparent luminos este doar o utopie.

Ni se cere adeseori să ne schimbăm mentalitatea pentru ca schimbarea în bine să aibă loc, neţinându-se cont că nu doar cadrele didactice ar trebui să facă acest lucru. Sunt numeroşi alţi factori atunci când vine vorba de schimbarea unui întreg sistem. Părinţii, elevii nu sunt simpli roboţi cărora le poţi da restart de fiecare dată când există o problemă sau când vrei să faci o schimbare.

Vorbim despre şcoala incluzivă, despre educaţia interculturală, despre egalitatea de şanse dintre elevii ţării noastre, despre fenomenul discriminării şi cum să îl facem să dispară. Cu toate acestea, totul se rezumă la discuţii, dezbateri, propuneri, etc. Astăzi sunt supărată din cauza hotărârilor luate în privinţa desfăşurării olimpiadei de Limba şi literatura română, din data de 3 martie, şi de faptul că elevii din mediul rural sunt discriminaţi. La fel au fost şi ceilalţi colegi din mediul rural care au vazut hârtia trimisă în şcoli. Niciodată copiii din mediul rural nu au avut aceleaşi şanse ca cei din mediul urban, deşi s-a susţinut întotdeauna contrariul. Pot să mă dau pe mine drept exemplu. Absolventă fiind a clasei a VIII-a, am hotărât să dau examen de admitere la Liceul Emil Racoviţă. În sala de examen, mulţi erau din oraş, cei mai mulţi chiar terminaseră opt clase la Racoviţă. Aşteptând emoţionată subiectele, stresul meu a crescut când acestea au sosit şi când l-am auzit pe un băiat din clasă exclamând:”Ce uşoare sunt!Am mai rezolvat subiectele astea la oră!” E de prisos să menţionez că erau şi subiecte de liceu pe foaia respectivă. Şi exemple aş putea să mai găsesc multe.

Totuşi, organizarea din acest an a olimpiadei lasă de dorit. Eu înţeleg că sunt mulţi elevi participanţi, dar trebuie să fie înţelese şi cadrele din mediul rural. Elevii trebuie să fie prezenţi în sală până la ora 8:30. În aceste condiţii, elevii din mediul rural, unii aflaţi şi la70km de oraş, la ce oră ar trebui să se trezească? Cu ce vor putea ajunge în Iaşi atât de dimineaţă, având în vedere că în multe localităţi microbuzele funcţionează după un program special, de week-end. De exemplu, la noi circulă la ora 5:00 şi la 8:00. Cum să fie aduşi copiii cu microbuzul de 5:00?Iar dacă vor pleca la 8:00, nu vor ajunge la timp. Sunt multe cadre didactice care nu au nici maşină personală cu care ar putea să îi aducă. Cum credeţi că se vor descurca acei copii la examen, având în vedere că pleacă de acasă dis-de-dimineaţă, vor aştepta ora 9:00 pentru a începe examenul şi apoi vor susţine timp de trei ore teza?

La profesorii din mediul rural s-a gândit cineva când s-au ales patru şcoli la care se va susţine olimpiada? Până la 8:30 aceştia trebuie să alerge la aceste patru şcoli, dintr-un colţ al oraşului în celălalt, cu maşina imaginară sau cu taxiul(doar îşi permit). Or fi ei nişte eroi, având în vedere ce fel de elevi păstoresc, dar încă nu s-au transformat în Superman. Munca unui cadru didactic din mediul rural poate fi de 10 ori mai mare decât cea a unui coleg din oraş. E mult mai greu să lucrezi cu o clasă slabă, decât cu una bună.  Se ştie foarte bine că profesorii sunt cei care îşi aduc elevii din mediul rural la diverse competiţii. Părinţii nu sunt la fel de interesaţi ca cei din mediul urban. Ei consideră că fac o favoare cadrului didactic dacă îşi trimit copilul la un concurs, iar dascălul trebuie să se îngrijească de toate celelalte. Ei îl trimit şi atât! Uneori fără o sticlă de apă, fără un sandviş, fără un leu în buzunar. Cu toate acestea, profesorii nu s-au plâns niciodată. Au cazat copii de la ţară la ei înainte de competiţii( e şi cazul meu, când stăteam în chirie), le-au plătit şi drumul unora, le-au mai cumpărat şi de mâncare, etc. Cu toate că există şi părinţi interesaţi de copiii lor şi de soarta pe care aceştia o vor avea, cei mai mulţi privesc şcoala cu indiferenţă, sau chiar mai rău. Adevărul este trist, dar aceasta este realitate. Cadrele didactice care vor trebui să se antreneze două zile pentru a trece pe la cele patru şcoli, de două ori(dus şi întors), vor avea sâmbătă o zi perfectă.

În ceea ce priveşte celălalt aspect al concursului, a fost trimisă deja în şcoli lista cu profesorii de matematică ce vor supraveghea sâmbătă la olimpiadă, chiar dacă pe ei nu i-a întrebat nimeni dacă sunt disponibili, dacă au vreo problemă de sănătate sau de altă natură, dacă sunt în localitate sau nu. Cei care locuiesc la ţară vor trebui să îşi plătească drumul până în Iaşi, pentru a supraveghea. Se înţelege. Bănuiesc că nu vor fi probleme dacă cineva nu va putea ajunge. Sper, însă, că timpul scurt nu va împiedica organizatorii să găsească înlocuitori. Alegerea unor cadre didactice de altă specialitate pentru a supraveghea olimpiada de română mi se pare, totuşi, bună. Până acum supravegheau dascălii de limba română. Însă, e bine să fie cât mai multă transparenţă.

Le doresc baftă nefericiţilor care au avut neşansa să se nască la ţară. Sper să poată ajunge la timp pentru susţinerea lucrării. Şi sper că nu vor mai fi catalogaţi drept “ţărănoi”. E normal să fie diferiţi de colegii lor de la oraş. Trăiesc în alt mediu şi, după cum bine ştim, alături de ereditate, şi mediul are o importanţă majoră în formarea indivizilor. Sunt mai slabi…Asta e. Au alte posibilităţi, orizontul lor e îngrădit, dar în unii se pot ascunde inimi mari şi talente, iar acestea trebuie valorizate. De aceea, o şansă li se cuvine şi lor.

Pascal spunea că “omul este o trestie cugetătoare”. Eu i-aş mai adăuga şi o inimă uriaşă. Păcat însă, că unii dintre noi rămân simple trestii…

10 Responses to “Cum e percepută egalitatea de şanse rural-urban?”

  1. ati pus punctul pe i

  2. as putea spune ca se face asta intentionat…parca ar vrea sa ne descurajeze cumva…sper sa nu ma insel…

  3. am un copil cu 90 puncte.asta inseamna mentiune sau premiul III?

    • calliope22 says:

      Anul trecut s-a dat premiul III cu acest punctaj. Marti se vor afisa rezultatele finale.

      • Sunteti fericiti,copilul meu ,cu 106 , va lua mentiune.Si la noi s-au afisat listele numai la colegiul unde s-a desfasurat olimpiada.Nu s-a afisat o lista cum am vazut pe blogul dvs. Cu punctaj inainte de contestatie, punctaj obtinut la contestatie si punctaj final.S-au afisat listele initiale in ordine alfabetica, apoi listele finale (dupa contestatii) in ordine descrescatoare a punctajelor.Astfel, am presupus ca nu a fost acceptata contestatia deoarece era afisat punctajul obtinut initial.De atunci nimeni nu mai spune nimic, nu s-a afisati nicaieri o lista a premiilor, a aparut ieri un articol intr-un cotidian local cu elevii ce merg la nationala,in rest nimic!!!Nici nu am siguranta ca a obtinut mentiune si nu altceva, am presupus avand in vedere modalitatea de acordare a premiilor de anul trecut, ca va lua mentiune.Concluzia mea e una fireasca:nu-mi mai expun copilul la o asa experienta!Anul viitor nici nu vreau sa mai aud de o asa olimpiada…E o experienta traumatizanta si pentru copil care n-a inteles nimic din explicatiile ce i s-au dat ,si pentru noi ca si parinti,si pentru doamna care a sperat…

        • calliope22 says:

          Nici la noi nu s-a mai afisat lista finala cu premiile(nici pe site-ul scolii organizatoare, nici pe site-ul Inspectoratului). A fost afisata doar la avizierul scolii unde s-a dat olimpiada(una dintre cele 4 scoli la care s-a sustinut olimpiada, scoli intre care profesorii au trebuit sa calatoareasca in viteza cu taxiul sau cu ce au gasit, pentru a lasa copiii). Si copiii mei au fost dezamagiti, mai ales cand au vazut ca in urma contestatiilor s-au umflat notele cu minimum 10 puncte, iar unii dintre ei aveau cu 2-3 puncte mai putin decat punctajul pentru mentiune. Le-a parut rau ca nu au depus si ei contestatie, dar eu aveam ore luni(intre 9-15:30: program pentru contestatii) si nu am putut veni, iar parintii lor au fost tot la serviciu sau sunt plecati prin strainatate. Deci, n-a avut cine sa se ocupe de acest aspect. Oricum, ma bucur ca nu au fost descurajati si ca s-au gandit ca la anul isi vor lua revansa.

  4. multumesc

  5. Felicitari din toata inima pentru blogul dvs.

Leave a Reply