Blog de profesor

Mens sana in corpore sano

09.07.2011 · Posted in De-ale mele

Încă de la început vreau să spun că mă bucură faptul că am dat peste acest concurs pe pagina lui Blogatu. El are drept premii trei cărţi foarte interesante, oferite de Editura All , o editură ale cărei manuale le folosesc la şcoală, alături de caietele de lucru pentru elevi. Premiile sunt tentante pentru că m-am îngrăşat vreo 10 kg în ultimii 4 ani şi aş vrea să ştiu cum pot scăpa de ele.

Din câte se poate observa încă din titlu, acest articol are ca temă sportul şi importanţa lui în menţinerea sănătăţii organismului uman. Ştim cu toţii că sportul este benefic pentru fiecare dintre noi şi că ne ajută să ne menţinem în formă şi să avem o minte sănătoasă într-un corp sănătos. Dar ce facem când vine vorba de a practica un anumit sport? Ei, atunci e tare dificil…Teoria ca teoria, dar practica ne omoară.

Eu mărturisesc că nu sunt în relaţii bune cu sportul, pentru că am devenit cam leneşă. Nu practic vreun sport anume în mod regulat, însă îmi place să urmăresc concursurile de gimnastică, ori unele meciuri de fotbal. Câteodată mă ia soţul cu el la turneele de tenis, ce au loc în oraşul nostru. De-a lungul anilor, am practicat ceva sport. Nu pot să spun că am fost un copil care să stea ţeapăn. Din contră, eram într-o continuă mişcare. Când eram la grădiniţă, alergam cât era pauza de mare şi jucam diverse jocuri împreună cu doamnele educatoare. Dansam “Alunelul” sau “Drag mi-i jocul românesc” pe la serbările şcolare şi eram mereu admiraţi de spectatori. În clasele I-IV domnul învăţător ne scotea în curtea şcolii, fie la orele de Educaţie fizică, fie pentru trei ture în jurul şcolii, atunci când eram obraznici, fie la o bătaie cu zăpadă, ori la un concurs de săniuş. În pauză alergam de rupeam pământul pentru că mă urmărea unul dintre colegii mei, cu scopul de-a mă pupa. Iar în acea perioadă nu eram eu intersată de asemenea fapte măreţe.

În gimnaziu, orele de Educaţie fizică se făceau cât se poate de serios, iar domnul profesor scotea untul din noi. După o încălzire de 5-10 minute, timp în care înconjuram micuţa sală de sport de vreo câteva ori, urmau tot felul de exerciţii: la saltea, la ladă, săritura la capră, săritura  în lungime, etc. Primăvara şi vara orele de sport se făceau afară, însă nu eram încântaţi, pentru că ştiam că urmează să dăm probele de viteză şi de rezistenţă. Sportul îl practicam nu numai la şcoală. Când ajungeam acasă, aruncam ghiozdanul într-un colţ de cameră şi ieşeam “în drum” ca să sar aţa, să mă joc de-a “Ulii şi porumbeii”, “De-a v-aţi ascunselea”, “Flori, fete sau băieţi”, “Zăresc un prinţ călare”, etc.

Odată ajunsă la liceu, m-am gândit că voi scăpa cât de cât de orele de sport. Însă, “norocul” mi-a scos în cale un profesor devotat şi trei ore  pe săptămână de efort maxim pentru mine. Îmi amintesc şi acum când am fredonat în memorie melodia celor de la Valahia, “Banana”, ca să pot ajunge cu bine la finalul probei de rezistenţă.

În facultate, sportul a fost opţional şi nu m-am înscris la acest curs. În schimb, urcam şi coboram zilnic Copoul în drumul meu dintre casă şi facultate.

Uitându-mă în trecut, am realizat că sportul a avut un rol important în viaţa mea şi ar trebui să mai aibă. O alimentaţie defectuoasă şi lipsa sportului pot duce la probleme grave de sănătate. Acum practic doar mersul pe jos în drum spre şcoală şi înapoi acasă (vreo 20 minute), jocurile împreună cu elevii mei şi drumeţiile la munte. Dacă mă gândesc bine, toţi am avea nevoie de un asemenea premiu. Cu siguranţă, ne-ar îndemna să ne apucăm de câteva exerciţii fizice şi să avem un regim alimentar  echilibrat. Însă, aşa cum am fost adesea obişnuiţi să ne scuzăm, nu avem timp pentru exerciţiile de acest gen. Nu ne dăm seama că, astfel, nu avem timp să ne păstrăm însăşi sănătatea noastră şi că ne facem rău, ignorând un aspect important din viaţă.

O minte clară, concretizată în alegeri înţelepte, în care să fie inclus şi sportul ca activitate zilnică, duce la o viaţă echilibrată. Şi nu uitaţi:  “O minte sănătoasă poate sta doar într-un corp sănătos.”

 

 

 

One Response to “Mens sana in corpore sano”

Leave a Reply