Blog de profesor

Din cutia cu amintiri de diamant

09.01.2011 · Posted in Reclama

Ştim cu toţii că pentru o femeie bijuteriile reprezintă cel mai de preţ accesoriu. Modul în care fiecare dintre noi le combină trădează felul nostru de a fi. Ceea ce alegem pentru a ne pune în valoare le comunică celor din jur detalii despre noi, fără a fi nevoie să le vorbim. Ele sunt o marcă a personalităţii noastre şi ne ajută să ne ascundem micile defecte, ori să punem în evidenţă părţile noastre bune. Fie că mergem la o întâlnire oficială, la serviciu, la plimbare, ori la vreo petrecere, există pentru fiecare eveniment o gamă largă de bijuterii potrivite. 

Pentru mine, cele mai de preţ bijuterii, pe care le port mereu, chiar şi atunci când dorm, sunt inelul de logodnă şi verigheta. Nu ştiu de ce, dar mă fac să mă simt în siguranţă atunci când le am la mine. Fiind mai superstiţioasă din fire, sunt convinsă că ele îmi poartă noroc.

Două momente unice în viaţa unei femei sunt cererea în căsătorie, când primeşte inelul de logodnă şi alegerea verighetelor. Cu siguranţă, toate fetele se aşteaptă ca viitorii lor soţi să fie cei mai romantici bărbaţi de pe planetă, să inventeze cele mai inedite cereri în căsătorie, să se aşeze în genunchi în faţa lor, să aleagă un loc minunat pentru a le face această surpriză…şi lista ar mai putea continua. Însă, nu întotdeauna socoteala de acasă se potriveşte cu cea din târg şi nu toţi bărbaţii sunt aşa cum, poate, îi visăm noi.

De exemplu, soţul meu mă bătea la cap la începutul relaţiei noastre că nu se va însura prea curând. Tocmai când mă împăcasem şi eu cu ideea, după vreo cinci luni de relaţie, i s-au schimbat radical planurile şi a hotărât să mă ceară în căsătorie. Nefiind nici pe departe un tip romantic, m-a anunţat de dinainte…ca să fiu pe fază…Mai mult, mi-a spus că nu ştie ce inel de logodnă să îmi ia pentru că sunt mofturoasă. Mai exista şi riscul să nu mi se potrivească. Degeaba am insistat eu şi l-am sfătuit să aleagă singur inelul şi să mă ia prin surprindere ( dacă mai avea cum…). Până la urmă am mers împreună să îl cumpărăm şi am ales modelul care mi-a plăcut mai mult. Aveam însă o oarecare reţinere în alegerea lui pentru că nu vroiam ca preţul acestuia să fie prea mare. Când ne-am întors cu inel cu tot acasă, a venit timpul să mă ceară în căsătorie…Doar că nici la acest capitol n-a fost prea inspirat, întrebându-mă mereu ce să facă. Vă imaginaţi că am profitat de el, dacă tot s-a oferit să îmi facă pe plac. Însă, când s-a aşezat în genunchi şi se pregătea să-mi pună întrebarea cheie, a început să tremure tot şi să nu mai aibă cuvinte. De abia atunci m-am emoţionat şi eu şi am simţit cu adevărat bucuria momentului.

Dacă după cinci luni m-a cerut în căsătorie, în luna a şasea ne-am şi prezentat în faţa ofiţerului de stare civilă, rostind două “DA-uri” hotărâte. Nunta a urmat după încă un an, iar alegerea verighetelor potrivite a fost alt pas important pe care a trebuit să îl facem. Modelele pe care le-am achiziţionat le-am văzut prima dată pe net. Bineînţeles că tot eu a trebuit să aleg verighetele noastre, pentru că soţul este de acord cu aproape orice doresc eu. La început mă deranja acest aspect, acuzându-l că nu mă ajută deloc să mă hotărăsc. Treptat, am început să văd partea bună a lucrurilor. Cumpăr ce vreau eu, iar dacă eu sunt mulţumită, e şi el mulţumit.

Băieţi, dacă aveţi şi voi de gând să vă cereţi prietenele în căsătorie, priviţi aceste inele de logodnă şi aceste verighete, care, cu siguranţă, vor fi pe placul lor. Nu vă sfiiţi să le cereţi părerea, dar să o faceţi cât mai discret.

Fetelor, dacă aveţi un prieten mai puţin romantic, aşa ca al meu, profitaţi şi alegeţi-vă singură un inel de logodnă. Şi, mai mult, acceptaţi-vă iubitul aşa cum este. Nu-l comparaţi cu alţii şi nu-l mai aşteptaţi pe Făt-Frumos (sfat de la domnul diriginte!). Nu există atâţia Feţi-Frumoşi câte Ilene Cosânzene suntem!

Cu acest articol particip la concursul organizat de Blogatu.

One Response to “Din cutia cu amintiri de diamant”

Leave a Reply