Blog de profesor

Mi-e drag Maramureşul!

08.10.2011 · Posted in Din viata de zi cu zi

Luni seară m-am întors din Maramureş, unde am fost împreună cu soţul meu. Revenirea acasă a fost însoţită de o imensă nostalgie, dar şi de o stare de nerăbdare pentru că urma să îmi revăd pisoiaşii. Atât de frumoase mi s-au părut locurile pe care le-am vizitat, încât nu aş mai fi vrut să mai plec de acolo. Pot spune că e singurul loc din ţară în care m-aş muta oricând.

Ne-am cazat la Borşa, la pensiunea Cascada Cailor, situată pe drumul forestier Fântâna, care duce chiar la cascadă. Înconjurată de munţi şi brazi falnici, locaţia mi s-a părut minunată. Cele patru zile cât am stat acolo le-am petrecut exporând împrejurimile. Fiecare zi a fost folosită în întregime, iar seara cădeam amândoi ca nişte bolovani pe patul odihnitor. În dimineaţa ce urma eram din nou gata de drum.

În prima zi, după ce ne-a aşteptat gazda noastră cu maşina în staţia de microbuz, ne-am instalat frumos în camera noastră din Complexul Turistic Borşa. Apoi am dat o fugă până în centrul oraşului Borşa, la Unicarm, pentru a me face câteva provizii. Preţurile mi s-au părut acceptabile, unele fiind mai mici decât în Kaufland şi Carrefour (Iaşi). La magazin am ajuns uşor, graţie transportului local oferit de cei de la firma Dracard (2 lei călătoria: Borşa Complex-Borşa Centru). Spre seară am vizitat staţiunea şi am urcat câteva sute de metri pe munte pentru a ne pregăti de drumeţia la cascadă.

Ziua de vineri a fost deosebită şi a avut un farmec aparte, pentru că am călătorit cu mocaniţa de la Vişeu CFF până în staţia Paltin, în sălbăticie, de-a lungul râului Vaser. Preţul biletului e cam piperat (45 lei), dar merită. M-aş plimba zilnic cu ea, dacă aş avea ocazia. Prezenţi de la 7 jumătate în staţia CFF din Vişeu de Sus, am constatat că nu eram primii. Locurile s-au ocupat rapid, iar cei ce au sosit mai târziu nu au mai reuşit să călătorească în ziua respectivă, chiar dacă au pornit spre munte trei mocaniţe.  A noastră a plecat pe la 9:20 şi am ajuns la Paltin pe la 11:15. Acolo am făcut popas, după care ne-am reîntors în Vişeu. Călătoria a fost spectaculoasă. Peste tot munţi, apă, brazi de smarald, toate asezonate cu ţipătul amuzant al mocăniţei noastre. Am avut parte de o experienţă pe care mi-aş dori să o repet cât mai curând. Din Borşa Complex am ajuns lejer în Vişeu cu maxi Borşa-Baia Mare. Preţul biletului a fost de 6 lei. Am constatat că prin acea zonă e mai ieftin transportul decât în Moldova.

A treia zi am pornit spre Cascada Cailor, curioşi şi nerăbdători. Soţul avea cele mai multe emoţii pentru că urma să urcăm cu telescaunul. Până la urmă şi-a făcut curaj, dar a bodogănit tot drumul despre accidente şi moarte. L-am ignorat şi am folosit cele 17 minute de plimbare cu telescaunul făcând fotografii şi filmând minunăţia de peisaj care se vedea de la înălţime.  Aventura a continuat în momentul în care am ajuns în dreptul drumurilor ce duceau la cascadă şi la Lacul Ştiol. L-am ales pe primul, fără să ştim că ar fi fost mai bine să vizităm întâi lacul. În aproximativ 30 de minute eram la cascadă. Minunat loc! Apa cristalină şi rece ca gheaţa se revărsa ca un cântec, iar imaginea ei mi s-a părut impunătoare. Am rămas să admirăm priveliştea vreme de o oră, după care am pornit spre lac, gândindu-ne că e la o aruncătură de băţ. Ei bine, nu a fost chiar aşa. Am urcat vreme de două ore, întrebându-ne dacă mai e chip să ajungem. Drumul a fost destul de greu, dar nu ne-am oprit pentru nici măcar un minut. În graba noastră nebună, am trecut pe lângă lac, urcând spre ceea ce părea o mini cascadă. Epuizaţi, am fotografiat de acolo locul şi ne-am oprit pentru o porţie de afine proaspete. După un scurt popas, ne-am hotărât să ne întoarcem. Drumul la întoarcere a fost mai lejer ( 1h si 20 minute). Am întâlnit în calea noastră văcuţe, armăsari şi un măgăruş simpatic, rătăcit printre aceştia. Ajunşi aproape de telescaun, lui Ion al meu i s-a făcut brusc frică. Îngrozit de senzaţia pe care ar avea-o la coborâre, a hotărât să nu mai urce niciodată în astfel de maşinării şi ne-am îndreptat spre cascadă ( din nou) pentru a coborî de acolo pe un drum forestier, ce trecea chiar prin faţa pensiunii în care eram cazaţi. La 16:30 eram deja acasă. După o masă binemeritată, scârţâind din toate încheieturile, am cedat şi am dormit până a doua zi dimineaţă.

Pentru ultima zi ne-am propus o vizită la Mănăstirea Bârsana. L-am trezit pe Sorin, amabila noastră gazdă, pe la 6, pentru a ne duce în Centru Borşa, ca să prindem cursa ce trecea pe la Bârsana. Fiind duminică, nu am găsit microbuz spre centrul oraşului la o oră atât de matinală. La 6:30 aşteptam deja cursa respectivă, pregătiţi de o nouă aventură, de data aceasta spirituală. După o călătorie de 1h şi 20 minute am ajuns la Bârsana şi am constatat că eram primii vizitatori din ziua respectivă. Liniştea din jur, priveliştea , tot ce vedeam parcă îmi mângâia sufletul. Treptat, lumea a început să apară, mai ales pentru că era o zi de duminică. Slujba s-a ţinut afară, în curtea mănăstirii. În acest loc m-am simţit aproape de cer şi împăcată cu mine însămi. După câteva clipe petrecute acolo, parcă toate grijile mele s-ar fi evaporat fără să-mi dau seama când. Pe la 13:00 am pornit spre Borşa. Mica noastră vacanţă avea să se încheie. Luni am pornit spre Iaşi, nu înainte de a ne lua rămas-bun de la gazda noastră primitoare.

Astăzi mi-e iarăşi dor de tot ce înseamnă Maramureş: de barzii înalţi şi trufaşi ce ajung până la cer, de apa cristalină şi rece, de aerul curat de munte, de liniştea de-acolo şi, mai ales, de maramureşeni. Firea lor veselă, omenia de care au dat dovadă, graiul lor cald şi amuzant, toate îmi sunt dragi. Cu siguranţă Maramureşul n-ar fi acelaşi fără locuitorii săi pentru că “omul sfinţeşte locul”.

Vă invit să vizionaţi câteva filmuleţe şi fotografii cu locurile vizitate de mine. Poate vă vor convinge şi pe voi să treceţi pe acolo.

Voi ce alte locuri frumoase din România aţi vizitat? Împărtăşiţi-mi din experienţa voastră! Poate voi ajunge şi eu să le vizitez.

 

 

One Response to “Mi-e drag Maramureşul!”

  1. [...] Vă povesteam într-un alt articol despre experienţa pe care am trăit-o în Maramureş, pe Valea Vaserului, în timpul plimbării cu Mocăniţa maramureşeană. O plimbare inedită, dar despre asta am scris în respectivul articol. [...]

Leave a Reply