Blog de profesor

Ziua I- Dileme

05.11.2011 · Posted in Jurnal 2 în 1-Aventuri în junglă

Astăzi m-am hotărât să mai adaug o categorie blogului meu, şi anume “Jurnal 2 în 1-Aventuri în junglă”. Astfel, toate gândurile mele vor ajunge către cititorii mei, puţini la număr…dar valoroşi:) În plus, poate voi reciti postările acestea în momente de..nostalgie. Aşa că voi începe cu ziua de astăzi, 11 mai 2011. Ptiu! dar ce dată cu ghinion mi-am ales! Adunând toate cifrele care o compun ajungem la cifra 6, de care mă feresc mereu( însă nu ştiu de ce).

Cum am început ziua? Ca de obicei. Dormeam liniştită sau mai puţin liniştită( nu mai ţin minte dacă visam sau nu), când minunea aia de iphone, împreună cu celelalte două telefoane mobile pe care le fixez seara să sune la 6.40, m-au făcut să sar din pat…Nu mă întrebaţi de ce pun toate cele trei obiecte să sune. Vreau să fiu sigură că mă voi trezi la timp. Însă…obosită, tot ca de obicei, le-am oprit pe toate şi le-am fixat să sune din nou cu 5 minute mai tărziu. Bineînţeles că nici nu am apucat să pun capul pe pernă, că au şi început să urle toate: “Pick up the phone”, Inna şi un ţârâit enervant au reuşit să îmi strice ziua, încă de dimineaţa. Nu mă înţelegeţi greşit; nu sunt o persoană care se trezeşte greu şi are nevoie de sunete puternice să o urnească din pat…însă mi-am ales cele mai enervante sonerii, doar pentru a fi sigură că nu adorm din nou.

Ridicându-mă din pat, am reuşit să mă enervez din nou după ce am călcat pe un prelungitor pe care îl foloseşte soţul pentru laptop. Nu a scăpat fără să îi spun câteva, chiar dacă dormea. Imediat…dilema 1: eu cu ce mă îmbrac astăzi? Ghiciţi că nu am avut chef să îmi pregătesc hainele de cu seară…dând vina pe vreme( cine ştie cum o fi mâine?).Într-un final, am reuşit să aleg ceva, m-am îmbrăcat şi am început şedinţa de machiaj, care nu ştiu de ce durează 25 de minute la mine, iar la alte persoane doar 5-10. Ca în fiecare dimineaţa, am luat în grabă ceva de pe farfuria pe care mi-o pregăteşte mama( sunt norocoasă). Fără să îmi dau seama, iar a zburat timpul şi s-a făcut 8 fără 10. Văleuuu! La 8 încep orele…Oare la ce clasă am prima oră? Iar s-a schimbat orarul şi nu mai ştiu. Dă-l încolo! De unde timp să mai caut? Geanta+nelipsita sacoşă roz cu dosare, catalog personal, fişe de lucru, culegeri şi dă-i bătaie… Am pornit în pas alergător spre şcoală. Aşa mi se întâmplă mereu, indiferent la ce oră m-aş trezi. Noroc că nu stau departe. La 8 fără 3 minute eram deja în curtea şcolii. Victorieeee! Mai e un pic până în cancelarie…Asta credeam eu! Observ femeia de serviciu, o salut…Ea, cu o faţă serioasă, mă invită să merg până în clasă( clasa mea, unde sunt dirigintă). O, ce veste minunată! îmi spun eu…Uitându-mă mai atent, îl zăresc în faţa ei pe Răzvănucă al meu, cu ochii în lacrimi. Cineva din clasă îl agresase. Minunat…mă gândesc eu, nici nu a început bine ziua şi au şi reuşit să se pocnească. Normal, a urmat explicaţia agresorului:”Nu am vrut să îl lovesc, dar în microbuz m-a călcat pe picior şi eu îmi curăţasem papucii dimineaţă”. Doamne! am exclamat din nou. Oare ce fel de argument e acesta? Auzind clopoţelul, am pus punct moralei şi m-am grăbit spre cancelarie să iau catalogul potrivit primei ore.

A urmat programul obişnuit: teme, verificări, atenţionări, bâlbâieli la lectură, replici care te fac să te cruceşti( “Eu nu mai citesc! Nu am citit acasă şi nu ştiu să citesc cuvintele!”-la română, elev de clasa a V-a, sau “Eu nu vreau să citesc tema; mi-e ruşine. I-o dau colegului să o citească. El citeşte mai bine.”-clasa a VI-a, “O citit tata textul acasă, că eu nu am avut timp; Şî ci dacă iau 2?”-clasa a VII-a, “Nu am ştiut să îmi fac tema..A? Aveam model dat? Nu l-am văzut..”, “Mi-am uitat caietul acasă, chiar şi cartea.”-clasa a VIII-a). În pauze, muncă…Drumul dinspre clasă spre cancelarie a fost asemănător cu “raţele şi vânătorii”, eu fiind raţa, bineînţeles. Asta din cauza piticilor ce alergau peste tot, fără să se uite…Şi chiar dacă te văd…nu se opresc din ţipete şi alergat…eşti un obstacol ce trebuie doborât. “Bună ziua, sărut-mâna, Hristos a înviat!”, stânga, dreapta, atenţie la pici, cam aşa s-au desfăşurat pauzele. După ore am răsuflat uşurată. Însă, o altă surpriză: a început să plouă şi am constatat că mă îmbrăcasem cam subţire. Se poate şi mai rău, îmi zic. Bine că mi-am luat umbrela. La vreo 50m de şcoală am observat-o pe Stanca, partenera mea de mers acasă. Mă aştepta. Ajunsă acasă, alte probele: oare ce să mănânc?, ce fişe să mai scot pentru mâine?, ce scenete să mai caut?etc…Dacă aş fi măritată cu mine, aş divorţa! :D

2 Responses to “Ziua I- Dileme”

  1. Mihaela Rusu says:

    Eu promit sa fiu o cititoare fidela a acestei sectiuni :)…

Leave a Reply