Blog de profesor

Ziua a treia: Sfârşit liniştit

05.13.2011 · Posted in Jurnal 2 în 1-Aventuri în junglă

Cu un ochi la “Dansez pentru tine” şi cu unul la tastatură mă pregătesc să trag concluziile asupra acestei zile. După ce ieri mi-am amintit cu greu să mă opresc din scris, astăzi voi fi mai succintă. Asta şi pentru că nu mi s-a întâmplat în această zi nimic inedit.

Dimineaţa a început bine, spre surpriza mea. Drumul până la şcoală mi s-a părut mai scurt ca niciodată, pentru că am mers cu maşina. Domnul de geografie şi soţia sa m-au luat de la 50 m de casă. La şcoală, aceeaşi atmosferă ca de obicei. Feţele colegilor erau însă mult mai zâmbitoare..Oare de ce? Pentru că e vineri? Pe mine nu mă încântă aşa de tare, pentru că weekendul acesta am de pregătit opt subiecte pentru teză. Copilaşii s-au prezentat destul de bine, în special ai mei, care învăţau şi în pauze la română( cred ca s-au îmbolnăvit). Perle au existat şi astăzi, bineînţeles. S-au pus şi note proaste, dar şi bune şi foarte bune. O întâmplare amuzantă s-a petrecut în preajma celor mici. Studiind “Amintiri din copilărie”, fragmentul din manualul de clasa a V-a de la editura Petrion, am întrebat copiii care sunt personajele prezente în acest fragment. Mi-a răspuns Oaia Neagră:

- Nică, Smărăndiţa, părintele Ioan şi…

La un moment dat o voce a adăugat grăbită:

- Şi moş Nicolai!

Era Bebeluş.

- Acela e bicişorul, completează o altă voce.

- Nu-i nimic, doar apare şi el în text.

Bineînţeles că am auzit şi astăzi despre predicat nominativ, elevii noştri mai harnici obişnuind să încurce cazurile substantivului cu modurile verbului. Am aflat şi că într-un text nonliterar realitatea este reală, că predicatul se exprimă prin subiect. Merită amintite şi rezultatele celor care s-au pregătit, obţinând note bune şi foarte bune. Nu au lipsit nici dovezile de talent în ale kickboxingului, uşa clasei mele devenind inamicul numărul unu al unei fete barosane din clasa a VII-a. Bănuielile mele indică faptul că cel vizat era de fapt Castorul meu, aflat în dosul uşii. Romantismul a fost din nou în floare, iar lalelele, liliacul şi lăcrămioarele au fost împărţite mai ceva ca la emisiunea Iartă-mă. Şi cum putea să se termine mai bine o zi de vineri, şi 13 pe deasupra, decât prin muncă voluntară? După finalul orelor de curs, mi-am oprit câţiva copilaşi din clasă, pe cei dornici să rămână, care m-au ajutat să realizăm două panouri cu fotografii dintr-o excursie pe care am organizat-o în Maramureş. Însă detalii voi posta în alt articol.

În concluzie, parcă au trecut mai repede orele de astăzi. Am depus însă  efort mai mare acasă, spălând timp de patru ore. Aştept o nouă zi. Oare cum va fi?

Leave a Reply