Blog de profesor

Şcoala viitorului

05.08.2011 · Posted in Şcoala Dumeşti

În societatea contemporană, caracterizată de schimbări rapide şi de efecte imediate, educaţia şi învăţământul trebuie reînnoite, completate, adaptate, astfel încât să putem vorbi despre o permanentă inovaţie şi creaţie în activitatea didactică.

Obiectivul şcolii ar trebui să fie acela de a promova creativitatea ca factor cheie în dezvoltarea competenţelor personale, antreprenoriale şi sociale, prin învăţarea pe tot parcursul vieţii, dar şi de a găsi strategii moderne pentru asigurarea unei educaţii de calitate în învăţământ.

Pentru elev, şcoala viitorului trebuie să pună accentul pe o educaţie de calitate şi să fie axată pe valori în care elevii să creadă, în care să se regăsească, îndeplinind două condiţii esenţiale în opinia lor: şcoala viitorului trebuie să le placă, dar să fie şi eficientă.

Ceea ce este prioritar în învăţământ este informatizarea. Softul educaţional, reprezentat de anumite programe informatice, special dimensionate în perspectiva predării unor teme specifice, reprezintă o necesitate atât în prezent, cât şi în viitor. Utilizarea calculatorului în procesul instructiv-educativ uşurează îndeplinirea scopurilor şi idealurilor educaţionale. În plus, reprezintă o metodă mai plăcută şi pentru elevi, care apreciază întotdeauna noutatea şi ineditul. Aceştia au fost obişnuiţi cu metodele clasice de predare, dar cele noi le-au atras mereu atenţia şi s-au dovedit a fi mai eficiente. Copiii vor aprecia mai mult o lecţie realizată pe calculator, decât una clasică. Calculatorul nu este folosit în activitatea didactică pentru a înlocui activitatea de predare a dascălului. Cu alte cuvinte, nu-i exclude importanţa. El vine în sprijinul predării, ajutându-l în procesul instructiv-educativ. Programul de calculator poate deveni un suport important pentru o predare eficientă. Bineînţeles, pentru acest lucru, toate şcolile ar trebui dotate cu tehnologia necesară. Aceasta presupune numeroase investiţii costisitoare. Dacă educaţia ar reprezenta, într-adevăr una dintre priorităţile ţării noastre, cu siguranţă că s-ar găsi metode pentru ca acest lucru să fie posibil cât mai curând. Mai sunt destule localităţi în care şcolile nu sunt racordate nici la curent electric, iar clădirile vechi sunt o povară pentru cei care îşi trimit zilnic copiii să înveţe acolo. Trebuie să fim totuşi conştienţi de importanţa calculatorului. Formarea capacităţii de-al utiliza nu îi este necesară elevului doar în procesul de învăţământ, ci îl poate ajuta şi în activitatea extraşcolară. Trăim cu toţii într-o lume a vitezei, a tehnologiei, a internetului. Asemenea capacităţi, ca cele de a lucra pe calculator, se cer din ce în ce mai mult, chiar şi în momentul angajării. Cu alte cuvinte, ele  vor ajuta tinerii şi pe viitor.

De asemenea, într-o şcoală a viitorului, ar trebui respectat dreptul tuturor copiilor la învăţătură, indiferent de starea lor fizică, intelectuală, emoţională sau de diferenţele de origine etnică, religioasă, culturală. Principiul discriminării ar trebui eliminat, precum şi cel al izolării copiilor cu nevoi speciale. În România însă, principiul incluziv este încă timid. Experienţa ţărilor europene demonstrează cu rezultate concrete că acest lucru este realizabil. Pentru că incluziunea este unul dintre punctele de bază ale şcolii viitorului, ar trebui îndeplinite o serie de obiective:

-         valorizarea egală a tuturor elevilor şi a personalului;

-         creşterea participării tuturor elevilor la educaţie, reducerea celor excluşi din cultură;

-         restructurarea culturii, a politicilor şi a practicilor din şcoli, astfel încât ele să răspundă diversităţii elevilor din localitate;

-         reducerea barierelor în învăţare;

-         înţelegerea diferenţelor dintre elevi ca resursă pentru procesul de învăţământ, nu ca pe o problemă ce trebuie depăşită;

-         recunoaşterea dreptului elevilor la educaţie în propria localitate;

-         creşterea rolului şcolii în construirea comunităţilor şi a valorilor lor, precum şi în creşterea performanţelor;

-         cultivarea unor relaţii de susţinere între şcoli şi comunităţi.

O altă iniţiativă a şcolii viitorului ar trebui să urmărească nu numai creşterea performanţei şcolare, ci şi educaţia elevilor pe relaţii de colaborare şi pe îmbunătăţirea mediului de învăţare şi de predare. Pentru atingerea acestui obiectiv, copiii şi tinerii trebuie să fie implicaţi activ, integrând ceea ce li se predă cu propria lor experienţă de viaţă.

Datorită strategiilor cooperative toţi elevii învaţă să asculte activ, să fie toleranţi, să ia decizii şi să-şi asume responsabilităţi în cadrul grupului. Învăţarea în grupuri mici, activă şi colaborativă, asigură o reală interacţiune şi intercomunicare, o redistribuire corectă de recompense sociale(apreciere, considerare, respect), o distribuţie eficientă a sarcinilor de lucru, un simţ al disponibilităţii şi al artei solicitării sau acordării ajutorului, mult sporite. Lecţiile bazate pe învăţarea prin cooperare influenţează în mod pozitiv formarea răspunderii individuale( elevii trebuie să comunice rezultatele în nume personal sau în numele grupului), interacţiunea directă şi formarea deprinderilor interpersonale şi de grup mic. De asemenea, ele creează între elevi o interdependenţă pozitivă(aceştia realizează că au nevoie unii de alţii pentru a realiza obiectivele şi sarcinile grupului, că au resurse pe care trebuie să le administreze în comun, că recompensele vor fi comune).

Predarea în parteneriat s-a dovedit până acum un real succes şi poate reprezenta şi o metodă utilizată în şcoala viitorului. Aceasta presupune prezenţa şi colaborarea a două cadre didactice în cadrul lecţiei propriu-zise. Unele condiţii se cer a fi respectate: să se realizeze după asistenţă reciprocă la oră, să fie riguros planificată anterior, să se desfăşoare activităţi compatibile şi complementare, să reprezinte o unitate în concepţiile prezentate, în modul de a acţiona. Vor trebui evitate controversele. Asemenea lecţii sporesc interesul elevilor şi le captează atenţia.

Printre primele metode, ar trebui să se pună accentul mai mult şi pe strategiile tutoriale. Tutoralul se poate realiza între egali, cu inversare de roluri, sau între elevi de vârste diferite. Tutorialul între egali, numit şi „De la copil la copil”, se poate realiza în cadrul şcolii, dar şi în afara ei, vizând programul de realizare a temelor, dar şi activităţile extraşcolare. Se realizează prin formarea unei perechi compuse dintr-un copil cu cerinţe educative speciale şi unul normal. Aceasta trebuie făcută pe baza unor prietenii sau simpatii. Copiii care îndeplinesc rolul de tutor trebuie aleşi discret, din rândul celor care au dovedit de-a lungul timpului disponibilităţi în a acorda sprijin celorlalţi, într-un mod spontan, neimpus. Când tutorialul se face reciproc, strategia devine benefică. Elevul normal poate învăţa de la cel disabil, mai ales când acesta are un talent pentru o anumită disciplină. Schimbarea rolurilor este benefică pentru copilul disabil, care capătă încredere în propriile forţe şi în valoarea lui, dar şi pentru colegul lui normal, care învaţă să caute în profunzime şi să respecte talentul fiecărui om. Noi, dascălii, trebuie să ştim că fiecare copil este unic în felul lui, iar şcoala trebuie să se adapteze, pentru că şcoala viitorului reprezintă o şcoală în diversitate. Copiii cu cerinţe educative speciale trebuie acceptaţi în rândul celorlalţi şi valorizaţi în funcţie de capacităţile lor. Bineînţeles, nu va fi uşor să lucrăm cu elevi atât de diferiţi, cu toate că unii dintre noi o fac şi acum, însă provocarea va avea efecte benefice.

Promovarea sănătăţii şi a stării de bine a elevului determină, de asemenea, o dezvoltare optimă din punct de vedere somatic, fiziologic, mintal, emoţional, social şi spiritual. Este foarte important ca în formarea unui stil de viaţă sănătos pentru şcolari să se pună accent pe:

- autocunoaştere şi construirea unei imagini pozitive despre sine;

- comunicare şi relaţionare interpersonală;

- controlul stresului;

- prevenirea accidentelor şi a comportamentelor cu risc pentru sănătate;

- prevenirea atitudinii negative faţă de sine şi de viaţă.

Pentru abordarea creativităţii în procesul educaţional, elevul trebuie să fie încurajat să gândească independent, să îşi asume riscuri şi responsabilităţi în demersul său spre formarea intelectuală. Evaluarea pentru asigurarea calităţii trebuie să identifice nivelul de pregătire al elevilor şi să ne ajute să descoperim componentele ce au nevoie de sprijin în dezvoltare.

Un alt obiectiv pe care ar trebui să îl stabilim în anii ce vor urma este acela de a dezvolta un indicator internaţional al capacităţii de a învăţa, toate acţiunile bazându-se pe cercetarea ştiinţifică. Învăţământul modern are ca sistem de referinţă competenţele generale şi specifice pe care trebuie să le dobândească elevul pe parcursul şi la sfârşitul unui ciclu de instruire, al unui an de studiu, etc. Profesorul trebuie să fie şi un distribuitor de recompense, o sursă de informare, evaluator, deci, manager al învăţării. Lumea modernă pune accentul pe folosirea mai eficientă a cunoaşterii şi a inovaţiei. Este necesară extinderea abilităţilor creatoare ale întregii populaţii, mai ales ale acelora care le permit oamenilor să se schimbe şi să fie deschişi faţă de idei noi într-o societate diversă din punct de vedere cultural, bazată pe cunoaştere.

Noul mileniu a adus noi cerinţe educaţionale care impun noi metode, altele decât cele folosite până acum. O mare importanţă în pregătirea elevilor pentru noile cerinţe o au cele trei forme de educaţie:

-         educaţia formală;

-         educaţia nonformală;

-         educaţia informală.

Evaluarea ar trebui să asigure evidenţierea progresului înregistrat pe elev în raport cu sine însuşi, pe drumul atingerii obiectivelor prevăzute în programă. Nu trebuie evaluată numai cantitatea de informaţii de care dispune elevul, ci, mai ales, ceea ce poate el să facă utilizând ceea ce ştie sau ceea ce intuieşte. Fiecare activitate de evaluare a rezultatelor şcolare este însoţită de o autoevaluare a procesului pe care profesorul l-a desfăşurat cu toţi elevii şi cu fiecare în parte. Astfel poate fi descris nivelul de formare a competenţelor pentru fiecare elev şi pot fi stabilite modalităţi prin care se poate regla, de la o etapă la alta, activităţi de învăţare-formare a elevilor, în mod diferenţiat. Trebuie realizat un echilibru dinamic între evaluarea scrisă şi cea orală. Aceasta din urmă, deşi necesită mai mult timp, prezintă avantaje deosebite: realizarea interacţiunii elev-profesor, demonstrarea stadiului de formare a unor competenţe prin intervenţia cu întrebări ajutătoare, demonstrarea comportamentului comunicativ şi de interrelaţionare al elevului, etc. Este necesară şi folosirea, mai des, a metodelor de autoevaluare.

Într-o şcoală a viitorului trebuie pus accentul şi pe managementul clasei( dimensiunea ergonomică, dimensiunea psihologică, socială, operaţională, inovatoare, normativă). O şcoală numită „a viitorului” există  în Philadelphia. Copiii intră în clădirea şcolii prin dreptul unui detector invizibil de metale. Deschid dulapurile personale cu carduri inteligente, îşi lasă hainele şi-şi iau laptopurile personale. N-au caiete de notiţe şi nici cărţi. Pot acesa orice colţ al campusului de pe terminalul personal, dotat cu conexiune wireless. În această instituţie Microsoft pregăteşte următoarea generaţie de specialişti în materie de tehnologie. Cantina şcolii este un elegant restaurant cu autoservire, de unde elevii, cu nişte carduri speciale, îşi pot cumpăra trei mese pe zi. Aceleaşi carduri calculează numărul de calorii al fiecărui elev. În loc de tabla clasică profesorii folosesc un „smart board”, o tablă inteligentă. Elevii primesc extemporalele pe laptop. Dacă nu reuşesc să răspundă corect, sunt redirecţionaţi către lecţiile de recuperare. De asemenea, copiii au şi orare personale online în care sunt stabilite întâlniri cu educatorii. Nu există bibliotecă, ci un centru de instruire, unde toată informaţia este digitală. Elevii nu parcurg materii propriu-zise, ci discută pe marginea unor probleme de viaţă reală. Teoria este mai puţin importantă. Totul e să ştii să te descurci în viaţă. Nu cred că pretenţiile noastre ar trebui să se ridice la nivelul celor propuse de Şcoala viitorului din Philadelphia. Probabil acest lucru ar putea fi posibil într-un viitor mult prea îndepărtat. Ar trebui să adoptăm politica paşilor mărunţi şi să evoluăm încet, dar sigur. Ar trebui să renunţăm să batem pasul pe loc, să propunem aceleaşi metode învechite, denumindu-le însă în alt mod. Procesul intructiv-educativ trebuie să se centreze pe elev şi să urmărească să îl transforme din obiect al procesului educativ, în subiect activ al propriei deveniri. De la centrarea pe conţinut ar trebui să se treacă la centrarea pe activitatea elevului.

Profesorul trebuie să răspundă exigenţelor fiecărui elev care îi calcă pragul clasei, cu speranţa reuşitei lor. Astfel, el trebuie să se plieze după fiecare caz, să-şi flexibilizeze procesul didactic pentru a satisface cerinţele educative ale fiecărui elev luat în parte şi ale tuturor la un loc.

În concluzie, şcoala viitorului trebuie să ţină cont atât de ţelurile profesorilor, de obiectivele programelor, dar şi de preferinţele şi necesităţile elevilor, fără a face abstracţie de nevoile de ordin tehnic, financiar, material. Atâta vreme cât nu vom acorda educaţiei resursele de care aceasta are nevoie, nu vom putea vorbi decât de o şcoală a trecutului în straie de viitor, de-aceeaşi Marie cu altă pălărie!

Bibliografie:

1)      Ionescu M., Radu I., „Didactica modernă”, editura Dacia, Cluj-Napoca, 2001

2)      Gherguţ Alois, „managementul general şi strategic în educaţie”, editura Polirom, Iaşi, 2007

3)      Cerghit I., „Sisteme de instruire alternative”, editura Aramis, Bucureşti, 2002

4)      Gherguţ Alois, „Sisteme de psihopedagogie specială”, editura Polirom, Iaşi, 2005

5)      Gherguţ Alois, „Psihologia persoanelor cu cerinţe speciale. Strategii de educaţie integrată.”, editura Polirom, Iaşi, 2001

6)      Articolul „Inovaţie şi creaţie în activitatea didactică”, în cadrul Simpozionului naţional „Şcoala-moment zero pentru o societate a cunoaşterii”, 30 mai 2009

 

Leave a Reply