Blog de profesor

O altă poveste a mărţişorului

 

A fost odată, demult, o fată care iubea foarte mult păpuşile. Pentru că nu avea nici

fraţi şi nici surori, aceastea îi ţineau companie. În fiecare zi cosea hăinuţe păpuşilor ei.

Sosi cu repeziciune primăvara. Fata noastră continua să se ocupe de aceleaşi lucruri, hăinuţe din ce în ce mai multe şi mai frumoase pentru păpuşile ei. Deodată observă că două dintre păpuşi nu avea hăinuţe. Însă materialele pe care le avuse erau terminate. În schimb îi tămaseră două ghemuri cu aţă albă şi roşie. Se gândi ce să facă, astefel încât şi cele două păpuşi ale ei să aibă hăinuţe. Atunci se hotărî să le croşeteze două rochiţele, una albă şi cealaltă roşie. Văzând-o, mama ei a întrebat-o dacă ştie ce simbolizează cele două culori şi i-a spus povestea mărţişorului. Roşul înseamnă dragostea pentru semeni şi albul, puritatea. Fata le-a dat celor două păpuşi nume. Pe cea îmbrăcată în alb a numit-o Sinceritate şi pe cea îmbrăcată în roşu, Iubire. Într-o zi, pe când se întorcea acasă din pădure, la începutul lunii martie, văzu într-o curte o fetiţă frumoasă, dar tare tristă. Aceasta se juca cu pământ şi cu nişte păpuşi confecţionate din lemn. Fetei noastre i-a fost tare mila de acea copilă şi a doua zi i-a adus cele două păpuşi ale ei. Aşa au devenit foarte bune prietene. Împreună au confecţionat mărţişoare, din aţa roşie şi albă, pe care le-au legat în copaci pentru a prinde rod în anul respectiv. Cu timpul, oamenii au transmis din generaţie în generaţie această tradiţie şi astfel, a ajuns şi în zilele noastre.

Şi nou sărbătorim venirea primăverii oferind mărţişoare celor dragi, ca simbol al dragostei şi prieteniei ce le-o purtăm.

Eleva: Popa Mihaela, clasa a VI-a A

SAM Dumeşti

 

 

Leave a Reply