Blog de profesor

Noaptea neagră

03.16.2011 · Posted in creatii literare ale elevilor

Era trecut de 10 p.m. Plictisită, am ieşit la balcon să iau o gură de aer proaspăt. Stelele se stingeau pe cerul care devenea din ce în ce mai întunecat, iar din luna misterioasă parcă muşcaseră nişte uriaşi cu dinţii de oţel. Aerul era înecăcios şi simţeam în piept o senzaţie de sufocare.

Privirea mi-a fost atrasă de o casă mare, aparent sinistră, de pe vârful dealului din apropiere. Hmm…Nu îmi aminteam să o fi văzut înainte. Umbre ciudate brăzdau văzduhul, iar în casa respectivă se aprindea şi se stingea la un interval regulat de timp o lumină roşiatică. Amorţită şi atrasă de o forţă  malefică, am coborât în grabă scările şi m-am îndreptat spre casa misterioasă. Parcă cineva îmi grăbea paşii. Deodată a început  să plouă cu stropi de gheaţă, care îmi ajungeau până la piele şi mă înfiorau. Acest lucru m-a determinat să alerg în neştire. Nu reuşeam să îmi dau seama unde mă aflam, însă vocile întunericului mă strigau şi mă chemau într-o anumită direcţie.

Deodată, am văzut în calea mea casa pe care o zărisem din balcon. Pentru că furtuna se înteţise m-am îndreptat cu repeziciune la uşă. Am bătut de trei ori, însă în zadar. Nu mi-a răspuns nimeni. M-am hotărât să plec…Imediat, s-a auzit un scârţâit urmat de dechiderea uşii. În spatele ei nu se afla nimeni. Am îndrăznit să fac un pas în interior, iar în urma mea uşa s-a izbit cu o putere uimitoare. În acel moment sufletul mi-a fost cuprins de o spaimă de nedescris. Am încercat să deschid uşa, însă aceasta se blocase. Cu un glas stins am strigat după ajutor. Am mai făcut câţiva paşi. În calea mea au apărut nişte scări şubrede. Le-am urcat cu frică. Ajungând la ultima, s-a auzit un râs înfiorător în una din camerele de la etaj. Inima îmi bătea cu putere, ameţisem, vederea îmi era neclară, iar stropii de ploaie se amestecaseră în hainele-mi umede cu şiroaie de sudoare. Am încercat să cobor scările cu gândul că uşa de la intrare se va deschide. Pe la jumătatea drumului, ceva m-a lovit cu putere în spate. M-am prăbuşit inconştientă pe scări.

După un timp, am deschis ochii şi m-am trezit în fotoliul de la balcon, ţinând strâns în mână ceva rece. Ploaia se oprise. Luna lumina cerul.Am răsuflat uşurată, gândindu-mă că a fost doar un coşmar. Am deschis palma şi am văzut o cheie veche şi ruginită.  Deodată, o durere insuportabilă mi-a cuprins tot trupul. Încercând să înţeleg ce se întâmplase cu mine, am observat că eram plină de vânătăi. Imediat mi-am îndreptat privirea către dealul unde văzusem casa părăsită. Ciudat…Nu mai era acolo.

Oare să fi fost totul doar un vis?

 

Dorneanu Oana, clasa a VII-a A(SAM Dumesti)

 

 

Leave a Reply