Blog de profesor

Legenda mărţişorului

Au fost odată doi împăraţă care se urau de moarte. Unul se numea Împăratul Roşu, iar celălat se numea Împăratul Alb. Cei doi împăraţi aveau fiecare câte un copil. Primul avea un băiat, iar cel de-al doilea avea o fată. Băiatul Împăratului Roşu o iubea pe fată şi invers.

Cei doi păstraseră de multă vreme secretul iubirii dintre ei. Însă, într-una din zile, taţii lor au aflat şi s-au înfuriat foarte tare. Atât de tare s-au înfuriat încât au hotărât să îi închidă în două turnuri diferite şi îndepărtate până când sentimentele lor vor pieri. Tinerii erau nespus de supăraţi, deoarece nu se puteau vedea. Fata Împăratului Alb i-a trimis iubitului ei un fir de aţă albă de care era prinsă o perlă şi agăţat un bilet. În acest bilet îi spunea că perla este fermecată şi că în momentul în care se va gândi la ea, îi va vedea chipul în perlă. Acest fir de aţă l-a legat de piciorul unui porumbel alb, mesagerul ei. Porumbelul a ajuns la turnul feciorului de împărat şi el a ştiut că va primi veşti de la iubita lui. A luat şi a citit biletul, s-a gândit imediat la fată şi i-a văzut chipul în perlă. Pe când se pregătea să îi răspundă acesteia, a intrat tatăl lui şi dându-şi seama de ceea ce vroia să facă, l-a anunţat că de a doua zi va fi dus într-un tărâm îndepărtat de unde nu va mai auzi niciodată de aleasa lui. Băiatul, rămas singur, a hotărât să îşi pună capăt zilelor, deoarece nu va putea fi nicicând alături de prinţesa lui. S-a înjunghiat chiar cu sabia pe care i-o făcuse cadou împăratul. În momentul în care se prăbuşi la pământ, stropi de sânge stropiră aripile de un alb imaculat ale porumbelului mesager. Acesta se sperie şi se întoarse de unde venise. Când îl văzu fata de împărat, realiză ceea ce se intâmplase. Atunci pornise într-un plâns de îngrozise tot palatul. Împăratul Roşu află de la slujitorii săi de moartea fiului lui şi căzu într-o mare depresie. Şi Împăratul Alb nu ştia cum să-şi mai consoleze fiica. Îşi aminti însă de o vrăjitoare puternică ce se afla în regatul său, într-o pădure deasă şi întunecoasă. Trimise slujitorii să o aducă la palat şi o rugă să îi redea viaţa prinţului. Aceasta a împletit două fire de aţă: unu roşu, simbol al sacrificiului făcut de prinţ şi al dragostei dintre cei doi tineri, şi unul alb, simbol al purităţii sentimentelor lor şi al păcii. L-a trimis pe Împăratul Alb să îi ofere acest dar, numit mărţişor, Împăratului Roşu în semn de împăcare. Acesta din urmă l-a primit cu amărăciune. Amândurora le părea rău pentru fapta pe care o făcuseră. În momentul în care cei doi s-au împăcat, prinţul a revenit la viaţă. Mare fu bucuria tuturor. Au sărbătorit cele două regate trei zile şi trei nopţi. Tinerii au făcut o nuntă cum nu s-a mai văzut alta. Şi au trăit împreună fericiţi până la adânci bătrâneţi, iar supuşii lor s-au bucurat de pace, înţelegere, dreptate şi fericire.

De atunci, la începutul fiecărei primăveri, oamenii îşi oferă mărţişoare ca semn al prieteniei dintre ei, al respectului, al dragostei şi al fericirii.

 

Eleva: Mindirigiu Roxana, clasa a V-a B

SAM Dumeşti

 

Leave a Reply