Blog de profesor

Legenda mărţişorului

A fost odată ca niciodată o babă foarte rea, care avea o fiică vitregă. Pe aceasta o ura foarte mult.

Într-o zi geroasă de sfărşit de iarnă, baba a obligat-o să meargă la râu şi să spele nişte haine albe, dar care erau foarte murdare. Fata, cu cât spăla mai mult, cu atât hainele deveneau tot mai negre. Atunci fata începu să plângă. Deodată, apăru un tânăr frumos pe nume Mărţişor. Acesta era călare pe un cal alb. Băiatul îi dărui fetei o floare roşie, pe care i-o prinse în păr şi îi spuse să meargă acasă. În momentul în care a intrat pe uşa casei, mare i-a fost mirarea fetei. Dat şi mai mare a fost a babei , care a văzut că hainele erau albe ca zăpada. Supărată şi mânioasă, aceasta scăpă cana pe care o avea în mână şi un ciob din aceasta sări în mana fetei. Din mâna ei curse sânge cald şi roşu, care pătă hainele albe. O întrebă pe fată de unde are acea floare prinsă în păr şi îşi dădu seama imediat că este vorba de Mărţişor, duşmanul ei. A doua zi porni în căutarea lui Mărţişor pentru a se răzbuna. Baba nu putea accepta faptul că un om bun a ajutat-o pe fată. Cu cât baba mergea mai mult, cu atât vremea se răcea. La capătul unei păduri dese şi întunecoase îl găsi pe cel căutat. Nici nu apucă să îi spună ceva că se şi prăbuşi pe zăpadă. Mărţişor rămase cu fata vitregă a babei şi trăiră fericiţi până la adânci bătrâneţi.

De atunci a apărut tradiţia mărţişorului ca simbol al binelui care învinge răul şi al primăverii care alungă iarna şi readuce natura la viaţă.

Eleva: Drumea Camelia, clasa a VII-a B

SAM Dumeşti

 

Tags:

Leave a Reply