Blog de profesor

În “dialog” cu Creangă

03.28.2011 · Posted in Şcoala Dumeşti

Joi, 24 martie 2011…Zi frumoasă, cu soare, destul de călduroasă. Doar vântul părea a ne împiedica să ajungem la Bpjdeuca din Ţicău, aşa cum ne propusesem cu câteva zile înainte.

Dimineaţa a început destul de bine. Cum am intrat în curtea şcolii, am fost întâmpinată de copilaşii care urmau să mă însoţească în Iaşi. Se vedea pe chipurile lor că sunt nerăbdători. Pentru mine cele patru ore de dinaintea plecării au trecut destul de repede. Mai lung a părut timpul pentru copii…Îi găseam în fiecare pauză pregătindu-se: se pieptănau, se mai dădeau cu ruj, îşi numărau banii..Deh!…doar mergeau la Iaşi. Sunt destui care nu fac asta des. La ora 12 fără zece am pornit spre staţie să luăm microbuzul. Eram 15 inşi(eu,soţul şi 13 copii-deşi îmi propusesem să iau numai 8, a trebuit să iau jumătate din doritori, adică 13). Am aşteptat cu emoţie microbuzul. Ne doream să avem locuri şi să putem ajunge unde ne-am propus. Am avut noroc şi am ajuns cu bine în Iaşi. Din zona Gării am urcat pe jos spre Copou, apoi am cotit spre Sărărie. Deşi drumul a fost destul de lung, nu s-a plâns nimeni. Ajunşi în faţa bojdeucii, am retrăit sentimente din copilărie. Mi-am amintit de prima dată când am văzut-o şi m-au cuprins fiorii. Am fost întâmpinaţi cu căldură de organizatorii evenimentului, şi în acelaşi timp, cu mirare. Încet-încet curtea s-a umplut cu cei dornici să participe la eveniment. În deschidere a vorbit domnul Constantin Parascan, muzeograf şi scriitor, cel care şi-a dedicat viaţa lui Creangă. Discursul dumnealui a reuşit să capteze atenţia tuturor. Copilaşii au fost şi ei interesaţi de cum l-a prezentat distinsul domn pe marele povestitor. Am constatat asta din dialogul pe care l-am avut ulterior cu ei şi din întrebările pe care mi le-au adresat a doua zi la şcoală. După acest discurs a urmat un moment artistic, oferit de un ansamblu de dansuri populare. Unul dintre copii mi-a mărturisit a doua zi că au început să-l mănânce tălpile în momentul în care au dansat tinerii. Ar fi vrut să meargă în mijlocul lor. La final, am putut vizita bojdeuca, am făcut poze şi am pornit spre staţia de microbuz, pentru a ne întoarce acasă, cu gândul că ne vom reîntoarce pe 16-17 aprilie, la următoarea activitate. Am coborât străduţele înguste de pe Sărărie, nu fără să fim lătraţi de câinii ce-şi păzeau cu îndârjire curţile. Am trecut pe la o cofetărie, unde copilaşii s-au relaxat şi s-au îndulcit, apoi am fugit spre staţie. Am avut din nou noroc, găsind locuri libere. Ajunşi acasă, ne-am bucurat că am putut “dialoga” imaginar cu Ion Creangă, întrebările pe care ni le pusesem, primind răspuns prin intermediul organizatorilor evenimentului.

Aşteptăm o nouă zi cu soare, dar fără vânt, pentru a reveni în curtea “bojdeucii de căsuţă”. Până atunci ne delectăm citind din opera lui, urmărind filmuleţele realizate în cadrul evenimentului şi realizând la şcoală panoul dedicat vizitei făcute pe 24 martie, marelui Creangă.

Leave a Reply