Blog de profesor

Casa înfricoşătoare

03.15.2011 · Posted in creatii literare ale elevilor

Într-o zi am plecat la pădure cu câţiva prieteni. În drum spre locul cu pricina, am rămas în urma grupului.

În spatele meu se auzeau nişte paşi stranii. M-a întors înspăimântată, însă nu era nimeni. Pe parcurs ce mergeam, paşii deveneau din ce în ce mai înfricoşători. Am alergat şi am ajuns din nou lângă prietenii mei. Le-am spus ce mi s-a întâmplat şi ei mi-au răspuns că aiuresc. Ajunşi la pădure, am pătruns în întunecimea ei din ce în ce mai mult. După câteva ore de mers, s-a înnoptat. Am hotărât să ne întoarcem acasă, însă nu mai nimeream drumul. Ne-am învârtit de câteva ori în cerc până am dat de o casă mare, veche şi pe jumătate dărâmată.

Împreună cu o prietenă am intrat în acea casă. Încă de la intrare am văzut un cap de copil ce atârna de un candelaru. Am alergat înfricoşate în prima cameră pe care am

zărit-o pentru că nu mai găseam uşa de la intrare. Acolo, se aflau câţiva copii legaţi pe pat, iar un bărbat înalt, ascuţea alături nişte cuţite. Am fugit aproape moarte de frică, şi, printr-o minune, am reuşit să ieşim afară. Le-am spus colegilor ce am văzut înăuntru şi am alergat cu toţii spre case. În urma noastră se auzeau zgomote puternice, ca şi cum eram urmăriţi îndeaproape de cineva. Deodată, asupra noastră s-a lăsat o umbră. M-am întors şi l-am văzut pe omul din casa bântuită. Acesta ţinea în mâna dreaptă o toporişcă a cărei lamă strălucea în întuneric. Am început să ţipăm şi să alergăm în toate direcţiile.

După ceva timp, am ajuns ca prin minune acasă. Am povestit părinţilor ce mi s-a întâmplat,dar nu m-au crezut. A doua zi, însă, am aflat că una dintre prietenele mele nu

ajunsese acasă. Am oferit poliţiştilor toate indiciile necesare, în speranţa că o vor găsi pe Gina. Însă nici o pistă nu a dat roade. Casa din pădure a dispărut ca şi cum nu ar fi fost niciodată acolo, iar dispariţia fetei a rămas un mister până în ziua de astăzi.

 

Andriescu Mădălina, clasa a VII-a A(SAM Dumesti)

 

Leave a Reply