Blog de profesor

Şah cu Zmeoaica…

07.18.2010 · Posted in Şcoala Liteni 2008-2009

Început de toamnă şi de o nouă experienţă…După un drum anevoios cu o caleaşcă apăsată de timpul nemilos, după aproximativ două ore de hopuri(nu şi hipuri), după emoţii date de talentul birjarului de pilot de formula 1, ajunse domniţa pe tărâmul făgăduinţei.

Coborî tânăra “prinţesă” după 5 minute de la oprire, timp în care fumul de pe drumul din strămoşi se lăsă domol pe hainele tuturor pasagerilor. În caleaşcă domniţa avuse ocazia să îi cunoască pe noii săi “camarazi de arme”.Unii erau mai chipeşi, alţii mai obişnuiţi, fiecare însă după chipul şi asemănarea Domnului. Dintre toţi aceştia nu putea să nu se remarce o persoană, să-i spunem Zmeoaica…Nu am ales numele la întîmplare. Ştiţi din basmele copilăriei că zmeoaicele erau adeseori mult mai periculoase decât prăpădiţii de zmei,  care, după lupte de trei zile şi trei nopţi, erau învinşi de câte un voinic. Zmeoaica aceasta era şireată, secretoasă…Tot drumul o analizase pe domniţă cu o privire galeşă şi îmbietoare. Nici nu-şi dădu seama săraca fată ce minunăţii puteau stăpâni minţile acelei creaturi.

Încă de la primul popas la palat, Zmeoaica se dovedi din cale-afară de amabilă: îi oferi mâna domniţei pentru ca aceasta să poată coborî din caleaşcă, îşi demonstră forţa reparând uşile de prin clădirea veche, talentul de bucătar prin bucatele alese aduse pentru colegi,amabilitatea prin faptul că era întotdeauna săritoare….şi multe alte talente neînţelese de majoritatea dintre muritori.

În timpul ieşirilor în grup, ochii Zmeoaicei erau după tânăra domniţă. Îi urmărea fiecare mişcare în timp ce o sorbea din priviri. Dansul “de cadână” al fetei o dădu gata şi făcu să “zburde hormonii” în acea creatură. Pentru a nu mai complica prea mult lucrurile, domniţa se prefăcea că nu înţelege prea multe din comportamentul ei. Câteodată e mai bine să o faci pe-a naivul ca să scapi.

Bătălia de un an de zile fu tare grea…Aşa-i când ai de-a face cu zmeoaice încăpăţânate care o ţin numai pe-a lor şi care văd întotdeauna numai ce vor ele să vadă. Ceea ce a început ca un joc nevinovat s-a transformat mai apoi într-o experienţă traumatizantă, dată de urmăriri a la Sherlock Holmes, bileţele de amor, ocheade, mici atingeri inocente pe mână…Toate au însă un sfârşit pe lumea aceasta…

Ca în orice basm, Zmeoaica a fost învinsă de un 100 kile Făt-Frumos şi domniţa a scăpat teafără. Pe tărâmul îndepărtat domină acum pacea. Distanţa e cel mai bun remediu pentru bolile de inimă. Cu toate acestea, victime se găsesc peste tot…spre bucuria unora…

Domniţa

Leave a Reply